20 mar. 2009

Resedinta de Mercy - Carani


In 1716 Banatul este eliberat, dupa ce timp de 200 de ani fusese provincie a Imperiului Otoman. A fi provincie a Imperiului Otoman insemna ca populatia de origine crestina fuge in mare parte in regatele vecine (Tara Romaneasca, Transilvania), in locul ei se muta o populatie musulmana, apar noi orase cu mahalalele (cartierele) lor, se ridica moschei (uneori se refunctionalizeaza biserici), se construiesc cetati turcesti, etc.

Cand trupele austriece, conduse de printul Eugeniu de Savoya, "elibereaza" Banatul, cucerind de fapt aceste terenuri de la turci si anexandu-le Imperiului Habsburgic, toate pamanturile intra in posesiunea Coroanei, pentru ca nu mai exista nici o aristocratie latifundiara: proprietarii de pamant crestini de dinainte de stapanirea otomana isi pierdusera pamanturile de prea multa vreme pentru a mai conta, iar proprietarii musulmani fug o data cu schimbarea stapanirii. Terenurile vor ramane in posesiunea Coroanei pana in 1781 cand, pentru a-si finanta razboaiele impotriva Imperiului Otoman Imparatul Iosif II scoate la vanzare pamanturile pe care le detinea in Banat. Acesta etse momentul de aparitie a unei noi aristocratii in Banat.

Pana atunci insa, este randul populatiei otomane sa paraseasca zona, mahalalele sunt daramate, moscheile la fel, unele orase se intorc la statutul de sate, cetatile turcesti sunt inlocuite cu fortificatii mai trainice si mai performante, de tip austriac, este sistematizat Timisul si este asanata Campia Timisului, se fac eforturi pentru a popula tinutul aducand colonisti din alte colturi ale Imperiului (svabii de astazi), se intocmesc rapoarte - adevarate studii etnografice - despre populatia existanta (romani, bulgari, sarbi, tigani, evrei).


In 1718, dupa Pacea de la Passarowitz, cand Imperiul Otoman accepta sa cedeze teritoriile cucerite Imperiului Habsburgic, este numit guvernator al Banatului contele Claudius Florimund de Mercy, nascut in Lorena (acum in Franta) si care s-a remarcat prin faptele sale de vitejie, reusind sa-si faca drum pana la functa de general de cavalerie. Mercy indeplineste functia de guvernator al Banatului Timisoarei 11 ani. In 1734, dupa ce este numit maresal, participa la o expeditie in sudul Italiei si moare in Batalia din Parma. Nu are urmasi, dar isi trece numele contelui Argenteau, din care va lua nastere familia Mercy-Argenteau. Urmasul celebru al acestei ramuri, Florimund Mercy d'Argenteau, a fost diplomatul care a pus la cale casatoria dintre Maria Antionetta si Ludovic XVI, ajungand ulterior unul din cei mai puternici oameni din Franta.

Caraniul in Ridicarea Iozefina

Contele Mercy isi construieste, pe langa palatul din Timisoara, si o resedinta in satul Carani, jud Timis. Resedinta este construita intre anii 1733-1734, ceea ce inseamna ca este una din cele mai vechi constructii din Banat. Mesterii au fost de origine italiana, si au facut parte din colonistii care s-au asezat in Banat, mai precis in preajma castelului, in Carani.


Palatul este asezat in panta. In partea dinspre vale exista un parter destinat probabil unor functiuni ignobile si un etaj, care pe partea cealalta a cladirii devine parter, gasindu-se la acelasi nivel de calcare cu gradina. Gradina era amenajata, cel putin initial, in stil baroc. Pe fatada exista doua usi simetric dispuse fata de axul cladirii. Cele doua intrari nu sunt modificari ulterioare, intrucat in fata ambelor intrari se gasesc scari de piatra, prinse cu piese metalice utilizate in secolul XVIII. De asemenea, pe treapta de sus a uneia dintre scari se gasea o inscriptie, din care acum nu au mai ramas decat trei cifre, 1, 7 si 2. Nu e greu de inchipuit doua alei care porneau din dreptul celor doua intrari, inconjurand o fantana arteziana si pierzandu-se in gradina desfasurata in trepte.


Pe fatada opusa, o cursiva de lemn, cu stalpi tot din lemn, poate fi o loggie.

Aici se pot citi mai multe etape de constructie: volumul initial, un paralalipiped dreptunghic, caruia i s-a adaugat intr-o etapa ulterioara un al doilea volum, sustinut de arce, si sub care trageau trasurile pentru ca domnii si doamnele sa coboare din trasura si sa urce apoi, pe una din cele doua scari inguste si contorsionate, spre etaj. O a treia etapa se poate citi in felul cum arcele au fost astupate, si transformate din arce normale in arce gotice, cu arc frant, ceea ce nu poate fi decat o intervetie a romanticului secol XIX care cauta sa dea oricarei constructii o aparenta medievala. Si apoi, inevitabila, amprenta comunismului...

Peste drum de palat erau grajdurile.


Candva, aceasta era o curte animata. Oaspeti veneau, slujitori se grabeau sa duca caii la grajd, poate se organizau petreceri de vanatoare, existau oameni care aveau grija de caini, femeile gateau la bucatarie si peste tot erau trupe de soldati. Acum supravietuiesc doar cateva semne din acest trecut: exista inca gratii si usi de fier nituit lucrate de mesteri austrieci, exista inca niste fierarii impresionante, niste tiranti metalici tinand peretii pivnitei, niste fragmente colorate de vitralii din perioada romantic si in varful cladirii, o roza a vanturilor cu initiale echivalente cuvintelor maghiare pentru punctele cardinale, de pe vremea cand Banatul a intrat in administratia Ungariei. Si apoi mostenirea secolului XX: tencuiala de CAP, usile, ferestrele, acoperisul, dezordinea...




COD LMI TM-II-m-A-06192
ADRESA comuna Sânandrei, sat Carani, nr. 1
mai multe imagini pe monumenteuitate.org


Vizualizare hartă mărită

Un comentariu:

Anonim spunea...

Chiar acuma marti am fost akolo si am vazut ce se intampla. Am povestit cu portarul acelei curti. Este o intrare ce sectioneaza practic curtea care nu ar fi trebuit aprobata. Pacat. Din cate am inteles tiriac este detinatorul proprietatii doar ca nu-l intereseaza conacul ci doar societatea care activeaza akolo. Sunt student la arhitectura la Timisoara si mi se rupe sufletul cand vad astfel de lucruri. Apreciez foarte mult acest blog. Vom forma o asociatie ce va lupta pentru castelele si cladirile vechi ale zonei. O zi buna...