In vara lui 2008 eram intr-o excursie prin judetul Hunedoara, pe urmele bisericilor din tara Hategului. Cu rucsacul in spate vizitaseram Densusul si se facuse dupa-amiaza tarziu cand am luat-o la picior spre urmatorul sat, in speranta ca prindem la stop vreo masina care sa ne duca in Hateg (orasul), ca sa inoptam acolo la vreo pensiune. Pentru orice eventualitate aveam la noi si un cort. Dupa vreun kilometru pe drumul pustiu marginit cu nuci a inceput o ploaie torentiala. O ploaie de vara, am decis noi, care nu va dura mai mult de cateva minute. Ne-am adapostit sub unul din nuci. O ora mai tarziu, sub acelasi nuc, noi, rucsacii nostri si cortul in ambalajul lui eram uzi leoarca. Am luat-o prin ploaie si cand soarele scapara in spatele dealurilor din zona in culori de desktop de windows, am ajuns si noi in satul General Berthelot. Ne-am indreptat spre carciuma din centrul satului sa cautam cazare la vreun localnic si am aflat ca e ziua noastra norocoasa: in satul General Berthelot se afla un centru de studiu al oualelor de dinozauri pitici din Tara Hategului unde studentii Facultatii de Geologie isi fac vara practica. Si, pentru ca le-a fost mila de aspectul nostru plouat, ne-au oferit si noua un pat pentru o noapte in acest centru.
A doua zi de dimineata, cu rucsacii ceva mai uscati ne-am asternut iar la drum, cand la cateva sute de metri de locul unde inoptasem am gasit un palat turcoaz. L-am pozat, ramanand sa-l cautam in Lista Monumentelor Istorice la intoarcerea in Bucuresti.
palatul in 1899Palatul din localitatea General Berthelot, fosta proprietate a generalului francez Henri Mathias Berthelot (figura importanta din Primul Razboi Mondial, cetatean de onoare al Romaniei si membru onorific al Academiei Romane) nu figureaza in lista monumentelor istorice. Iar palatul, aflat acum in posesia Academiei Romane, arata (atunci) dupa cum se vede.
Palatul a apartinut initial familiei Nopcsa, familie nobiliara de origine romana din Tara Hategului, mentionata inca de la 1367, al carui nume initial “Nopcea” (noaptea) s-a maghiarizat in timp devenind “Nopcsa”. Pe langa Farcadinul de Jos (actualul General Berthelot), familia Nopcsa a mai avut proprietati cu resedinte si in localitatea Nalat-Vad si Sanpetru din judetul Hunedoara.De familia Nopcsa se leaga legenda banditului “Față Neagră”, conform careia baronul Laszlo Nopcsa, om darz si aventuros, obisnuia, din plictiseala, sa-si puna pe fata o masca neagra si astfel deghizat sa jefuiasca si sa sperie drumetii aflati in trecere pe mosia sa. Aceasta distractie baronul o extinsese si asupra aristocratilor, pradand chiar oaspetii care se intorceau noaptea acasa de la balurile date de baron.
In 1860, inspirat de vizita in Tara Hategului si de zvonurile auzite pe mosia baronului Nopcsa, scriitorul romantic maghiar Jokai Morr scrie romanul “Saracii bogati”, care il are in centru pe baronul Hatzegy, personaj duplicitar, aristocrat respectabil ziua si bandit odios pe timpul noptii sub numele de “Fata Neagra”. Romanul cunoaste o larga popularitate iar familia Nopcsa intenteaza proces scriitorului pentru calomnie de doua ori, pierzand de fiecare data.
Baronul se retrage din viata publica si i se pierde urma. Moare in 1877 la Deva, dar numele lui este mentionat in acte la botezul nepotului lui Franz Nopcsa.
Tanarul Franz Nopcsa era student la liceul Theresianum din Viena, cand sora lui, Elek Nopcsa, descopera in 1895 pe mosia familiei din Sanpetru oasele a ceea ce ulterior va deveni… dinozaurul pitic de Tara Hategului. Franz Nopcsa isi dedica urmatorii ani din viata paleonotolgiei, devenind un nume in domeniu.
In 1903, mostenind o suma insemnata de la unul din unchii sai, Franz Nopcsa pleaca in Albania ca etnograf, unde se va implica activ in luptele dintre clanuri, ajungand in 1911 sa isi depuna candidatura la presedentia Albaniei.
In timpul Primului Razboi Mondial, Franz Nopcsa se afla in tara, lucrand ca spion pentru Imperiul Austro-Ungar si supraveghind miscarile romanilor si sarbilor din Banat. Aceasta activitate este si cauza pentru care statul roman il declara criminal de razboi si ii confisca averea in 1918, dupa incetarea razboiului si dupa ce Transilvania si Banatul montan intra in componenta Romaniei Mari.
Nevoit sa se refugieze in Ungaria, Franz Nopcsa traieste la Budapesta impreuna cu partenerul sau pe care il intalnise in Albania si de care ramane legat pana la sfarsitul vietii. Indeplineste functia de Director al Institutului de Paleontologie din Budapesta. In 1933, dupa ce il impusca pe iubitul sau, se sinucide cu un glont intr-un apartament din Budapesta.
Statul roman ofera proprietatea si palatul Nopcsa generalului Berthelot si in 1923 modifica numele satului dupa numele generalului. In 1931, la moartea sa, generalul lasa palatul si pamanturile in proprietatea Academiei Romane. In timp regimului comunist palatul, expropriat, functioneaza ca CAP, iar dupa 1989 se intoarce in proprietatea Academiei Romane.
In anul 2008, cand l-am gasit noi, cladirea se afla intr-o stare avansata de degradare. In 2009 insa, palatul a fost inclus intr-un proiect al Academiei Romane ce urmareste dezvoltarea de mijloace, metode şi instrumente pentru monitorizarea, conservarea şi valorificarea durabilă a bio şi geodiversităţii în zona Ţara Haţegului-Retezat. In octombrie 2010 a fost inaugurat noul centru. Articol si imagini de la inaugurare - aici.
View Larger Map
articol de Cristina Chira
2 comentarii:
bravo foarte interesant si bine informat... paremise ca avea si o gradina pe masura! :)
E bine ca ai prins conacul... maine s-ar putea sa nu mai fie!
Am fost astazi prin zona si am vizitat Conacul renovat. Prin amabilitatea dlui Vasile am intrat in toate spatiile si am ramas placut impresionata de ceea ce s-a facut acolo. O sa scriu si un post la mine pe blog.
Trimiteţi un comentariu