Localitatea Hodod, azi o comună în extrema sud-estică a judeţului Satu Mare, apare în documente începând cu anul 1210. Istoria târgului şi a cetăţii se leagă de cea a familiei nobiliare Jakcs, în posesia căreia s-a aflat până la stingerea ultimilor săi descendenţi. În 1584, principele István Bathory îi dăruieşte cetatea Hododului, împreună cu târgul Jiboului şi alte 17 posesiuni, lui Francisc Wesselényi, tezaurar şi consilier apropiat al principelui, la doar doi ani după ce îi oferise acestuia titlul de baron.

Două secole mai târziu, familia se va separa în cele două ramuri, cea de Jibou şi cea de Hodod, prin István Wesselényi (vezi palatul Wesselényi din Jibou si palatul Teleki din Comlod) şi respectiv Francisc Wesselényi. Mărturie a trecutului ,,nobiliar’’ al localităţii stau azi cele două reşedinţe somptuoase construite de familia Wesselényi, una în stilul barocului târziu iar cealaltă în stil eclectic. Amândouă au devenit clădiri de interes public după naţionalizare, şi au fost tratate ca atare de-a lungul ultimelor decenii. Fosta şcoală a comunei, palatul eclectic construit de familia Wesselényi în secolul al XIX-lea, este astăzi cunoscut sub numele de ,,conacul Degenfeld’’ , după doctorul Maximilian Degenfeld-Schomburg, ultimul proprietar înainte de naţionalizare.

sus: ansamblul Wesselényi ; jos: palatul Degenfeld-Schomburg

Fatada palatului Degenfeld

ansamblul palatului Wesselényi

Familia Wesselényi a rămas totuşi în istoria comunei prin ansamblul baroc pe care l-a construit în partea de nord a Hododului. Astăzi sediul primăriei şi al consiliului local, palatul Wesselényi e departe însă de a fi un sediu administrativ tipic. Accesul nu se face direct din stradă, ci intrând pe o poartă decorată cu urne baroce, mergând pe o alee ce se deschide într-o curte încadrată de anexe, şi apoi cotind pe o potecă străjuită de arbori seculari. În plus, acoperisiul înalt, cu pantă frîntă, volutele şi blazoanele sculptate cu măiestrie ce decorează faţadele, toate acestea trădează originea nobilă a clădirii şi funcţiunea ei anterioară... (continuarea pe monumenteuitate.org)

0 Comentarii