Vechiul castel și palatul Teleki din Gornești

carte poștală de la începutul secolului XX.

Gorneștiul este atestat documentar sub denumirea de Knezeg in 1319, când regele Carol Robert de Anjou donează domeniul voievodului Transilvaniei, Széchenyi Tamás. Mai târziu, domeniul ajunge în proprietatea familiei Erdélyi de Somkerék iar Istvan Erdélyi construieste aici între 1462 si 1465 un castel medieval cu cinci turnuri, înconjurat de un șanț de apărare alimentat cu apă din râul Mureș. Accesul în castel se făcea pe un pod de cărămidă ce se continua cu un pod mobil. Domeniul intră în posesia familiei Teleki in a doua jumătate a secolului al XVII-lea, prin Mihály Teleki de Szek.

Teleki Mihály de Szék (1634-1690) - sursa: wikipedia

Teleki Mihály de Szék s-a născut în 1634. În 1659, la vârsta de 25 de ani, s-a căsătorit cu Zsófia Pekry de Petrovina et Kutyfalva, însă această căsnicie nu a durat foarte mult. Trei ani mai târziu, Teleki s-a recăsătorit cu Judit Weér de Köröstarcsa, care avea atunci 21 de ani. Primii copii, Anna si János, s-au născut curând după căsătorie, despre cel de-al doilea știindu-se că s-a născut in 1662. Au urmat alte 6 fiice și alți 5 fii. Pe Anna, prima fiică, Teleky a căsătorit-o cu Miklós Apaffy de Apanagyfalva, nepotul principelui Apafi Mihály.

Teleki Mihály a fost cancelar al Transilvaniei în timpul lui Apafi Mihály și una dintre personalitățile influente din jurul principelui. Apafi i-a dăruit domeniul și castelul de la Gornești în 1675.

Pe 14 aprilie 1685, Teleki a fost cel care a semnat, în numele lui Apafi, convenția de la Cârțișoara. Prin acest act semnat în secret, principatul, în schimbul garantării libertății religioase și a privilegiilor istorice, recunoștea suzeranitatea Imperiului Habsburgic (Sfântul Imperiu Romano-German), renunța la politica externă independentă și permitea stabilirea garnizoanelor armatei habsburgice pe teritoriul principatului. Convenția s-a semnat prin intermediari, habsburgii fiind reprezentați de iezuitul Antidie Dunod. În 1685, pentru sprijinul acordat habsburgilor, Teleki Mihály este ridicat la rangul de conte al Sfântului Imperiu Romano-German de către împaratul Leopold I.

Între 1686 și 1687, Teleki face mai multe modificări la castelul său din Gornești printre care înălțarea unei noi aripi, supraînălțarea și decorarea turnurilor cu piatră sculptată în stilul Renașterii transilvănene. În memoriile sale amintește și de gradinile sale de flori si legume.

castelul în secolul al XVII-lea. reconstituire de Bíró József.
sursa jupiter.elte.hu
planul castelului medieval. sursa jupiter.elte.hu

Teleki Mihály moare în 1690 în bătălia de la Zărnești iar istoria domeniului de la Gornești trece la următoarea generație, reprezentată de familia ultimului fiu al acestuia, contele Teleki Sándor.

Născut în 1679, Sándor s-a căsătorit în 1703 cu Júlia Bethlen de Bethlen. Júlia era fiica de 17 ani a lui Miklós Bethlen, adversar hotărât al dominației habsburgice, și proprietar al domeniului din Sânmiclăuș. Din această căsnicie s-au născut trei fii și o fiica. Júlia Bethlen a murit tânără, cu doar o zi înainte de a împlini 36 de ani. Sándor s-a recăsătorit apoi, nu știm la cât timp după, cu Zsuzsanna Nagy de Petk, cu care a avut alți doi fii, pe Sándor și Samuel. Cel din urmă, născut în castelul de la Gornești pe 17 noiembrie 1739, când tatăl său avea deja venerabila vârstă de 60 de ani, avea să devină fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania.

Teleki Sándor moare la Alba Iulia în 1754, pe când Samuel Teleki avea doar 15 ani. Primul fiu al lui Teleki Sándor, Miklos, murise de 8 ani iar al doilea fiu, László avea 44 de ani, și va fi cel care va începe transformarea castelului medieval în palatul baroc pe care îl cunoaștem astăzi. Celelalt fiu, Lajos, va reprezenta începutul ramurii de Glodeni a familiei.

Teleki László s-a născut la Drâmbar (azi jud. Alba) în 1710 și s-a căsătorit în 1732 cu Eszter Ráday de Ráda, fiica de 16 ani a contelui Ráday Pál, cancelar al Transilvaniei în timpul lui Francisc Rackozi al II-lea. Nunta tinerilor a avut loc pe 24 iunie la castelul de pe domeniul lui Ráday Pál din Pécel (azi Ungaria). Castelul din Gornești fiind în continuare locuit de tatăl său și de mama sa vitrega, Teleki László se va stabili împreuna cu soția sa pe domeniul din Țelna (azi jud. Alba). Aici, Eszter Ráday alcatuiește o importanta bibliotecă, în parte din cărțile moștenite la moartea mamei ei, contesa Klára Kajali. Renumită pentru colecția de peste 200 de volume si pentru erudiția sa, Eszter Ráday a fost, alături de poeta Kata Bethlen, o importantă doamnă a culturii transilvănene.

palatul Ráday din Pécel (Ungaria). sursa - wikipedia.

Dupa moartea lui Ráday Pál, domeniul din Pécel îi revine fiului acestuia, Gedeon, care hotărăște să transforme castelul dupa noile principii ale barocului și îl contractează pe arhitectul austriac Andreas Mayerhoffer. Deja renumit pentru palatele Grassalovich din Gödöllő și Bratislava și pentru palatul Rudnyánszky din Nagytétény, Mayerhoffer acceptă să realizeze planurile, iar clădirea este refăcută între anii 1755 și 1766.

palatul Grassalovich din Bratislava. sursa - wikipedia.

palatul Grassalovich din Gödöllő. sursa - wikipedia.

palatul Rudnyánszky din Nagytétény. sursa - wikipedia.

Între timp, castelul de pe domeniul din Gornești devenea treptat nelocuit și nelocuibil. După ce mama sa vitregă moare pe domeniul său de la Țelna în 1749, iar tatăl său moare la Alba Iulia în 1754, și probabil impulsionat de lucrările cumnatului său la Pécel, contele Teleki László hotărăște să transforme castelul medieval și domeniul de la Gornești într-o elegantă reședință nobiliară în stil baroc. Alege pentru aceasta același arhitect pe care cumnatul său, Gedeon Ráday, îl contractase pentru reședința din Pécel - Andreas Mayerhoffer. Planurile pentru noul palat au fost întocmite între anii 1769 și 1772 iar in 1772 a început demolarea vechiului castel. Între timp, în 1771, Andreas Mayerhoffer moare la Budapesta iar lucrările acestuia sunt preluate de fiul său, Johan Mayerhoffer.

castelul din Gornești la Ridicarea Iozefină (1769-1773),
harta arată clădirea renascentista cu plan pătrat și curte interioară.

podul de acces - detaliu
parte dintr-un ancadrament renascentist refolosit la construcția podului

În 1778, Teleki László moare la Gornești iar, la acea vreme, corpul central al palatului era aproape terminat. Însă lucrările la ansamblu erau departe de a fi gata și vor fi continuate de fiul cel mare al lui contelui, contele Teleki József.

contele Teleki József (1738-1796). sursa

Teleki József s-a născut în cetatea din Hust (azi Ucraina) în 1738. Ca fiu al contesei Ráday Eszter, Jozsef a primit încă din copilărie și adolescență o educație aleasă, studiind matematica, istoria și teologia sub îndrumarea lui Péter Bod la Ighiu și Țelna. La aproximativ 20 de ani începe o impresionantă călătorie academică prin centrele universitare din Vestul Europei. În această perioadă, tânărul conte frecventează cele mai exclusiviste saloane ale vremii și intră în contact cu personalitățile influente ale Iluminismului. Incepe să colecționeze cărți valoroase, obiecte de artă și instrumente muzicale. Se implică în dezbaterile intelectuale ale vremii, alături de Voltaire, Bernoulli și Rousseau, pe care îl vizitează la Montmorency în 1761. Tot în 1761, în timpul unei șederi prelungite în Viena înaintea întoarcerii în Transilvania, este primit în audiență de împărăteasa Maria Tereza.

În 1762 se căsătorește la Sibiu cu Janka Róth de Királyfalva, născută la Szirak în 1741. Prin căsătoria cu singurul copil al familiei Roth, contele Teleki obține domeniul Szirak, unde, în 1777, i se va naște cel de-al patrulea și ultimul copil, József. După întoarcerea în țară, Teleki József obține mai multe funcții politice și se îngrijește de colegiul reformat din Târgu Mureș. Își îmbogățește colecția de cărți prin achiziția bibliotecilor foștilor lui profesori, Daniel Cornides și Johan Georg Schwandner, salvând impresionantele colecții dupa moartea acestora. Numeroasele cărți erau depozitate în bibliotecile contelui din Budapesta, Târgu Mureș și Szirak.

palatul din Szirak. sursa - wikipedia.

Teleki József continuă lucrările începute de tatăl său pe domeniul de la Gornești. În paralel cu lucrările la clădirea palatului, contele amenajează în spațiul dintre vechiul șanț de apărare și palat, între 1789 și 1792, o grădină franceză, foarte diferită de grădinile baroce ale vremii din Ungaria de Vest, cu partere de flori inspirate din motivele artistice ale etnografiei maghiare. În 1790 se construieste și sera, sau „Marea casă a florilor”. La moartea lui Teleki József în 1796, în castelul său din Szirak, lucrarile începute la reședința din Gornești erau terminate, palatul baroc construit în totalitate și înconjurat de o frumoasă grădină franceză.


Clădirea palatului are o configurație barocă tipică, în forma de U, cu un corp central și două aripi laterale. Ancadramentele faţadei principale sunt specifice perioadei baroce. Decorațiile din piatră și balustrada din piatră sculptată au fost realizate de Antal Schuchbauer. Mansarda şi pavilionul central împreună cu turnul ceasului au fost terminate în 1777. Unul dintre clopote a fost turnat în 1772, în Viena, iar celălalt în 1777. Palatul are 52 de camere și 365 de ferestre, trăsătură deseori întâlnită la clădirile ample construite în această perioadă.

planul etajului clădirii actuale. sursa jupiter.elte.hu

Samuel Teleki - portret în ulei de Johann Tusch, 1798.

În paralel cu viața lui Teleki József, trebuie sa vorbim și despre Teleki Samuel, pentru a lămuri unele aspecte. Teleki Samuel, născut în 1739, era fiul lui Teleki Sándor și al celei de-a doua soții a acestuia, Zsuzsanna Nagy de Petk. Era astfel unchiul lui Teleki József, fiind fratele vitreg al tatălui acestuia, Teleki László. Diferența de vârstă dintre cei doi era de doar un an și este probabil motivul pentru care József și Samuel apar deseori menționați ca veri.

Teleki Samuel s-a născut la Gornești și a primit, asemenea celorlalți bărbați din familia lui, o educație aleasă. Între 1759 și 1763 va frecventa centrele academice din Vestul Europei, intersectându-se deseori cu nepotul său Teleki József. Va achiziționa un numar impresionant de volume din străinatate, pe care le va îmbogăți după întoarcerea în Transilvania și va înființa la Târgu Mureș, în 1802, prima biblioteca publica din Transilvania. Va construi palatul de pe domeniul de la Dumbrăvioara, unde se va stabili împreună cu sotia sa, Zsuzsanna Bethlen de Iktar. Va deține importante funcții politice în Transilvania, printre care cea de cancelar, și va fi consilier intim al împaratului Iosif al II-lea, fiul Mariei Tereza.

Lucrările la amenajarea parcului domeniului din Gornești sunt continuate de Teleki József al II-lea care, călătorind prin Europa asemenea tatălui și unchiului său, dar și în Anglia, este impresionat de parcurile engleze. Reîntors pe domeniul de la Gornești la începutul anilor 1800, Teleki József transformă grădina franceză într-un parc englez, cu alei și arbori de esență rară, profitând de atmosfera istoricistă dată de vechiul șanț de apărare al castelului medieval. Un plan al parcului din 1831 includea un obelisc și o glorietă despre care nu știm dacă au mai fost construite. Însă cel mai important element adăugat în aceasta generație este monumentul comemorativ al lui Teleki József, ridicat în anul morții sale (1817) de către soția sa, Zsófia Teleki de Szék. Cei doi s-au căsătorit în 1801, când contele avea 24 de ani iar contesa doar 16, și erau veri de gradul al doilea, contesa fiind fica lui Teleki Lajos, fratele lui Teleki László și primul reprezentant al ramurii de Glodeni a familiei. Monumentul din parcul castelului este alcătuit dintr-un soclu de piatră cu inscripții în latina, azi parțial distruse, ce are deasupra o urnă decorată cu ghirlande.

monumentul comemorativ al lui Teleki József al II-lea,

ridicat în 1817 de soția sa, Zsófia Teleki de Szék

Contele a murit la vârsta de 40 de ani și a fost tatăl a opt copii, șase fete și doi baieți, dintre care primul a murit tânăr. Cel de-ai doilea fiu, Teleki Domokos, a moștenit domeniul.

portretul contelui Teleki Domokos,

realizat în 1876 de Zsigmond Pollák. sursa - wikipedia.

Contele Teleki Domokos s-a născut în 1810, la Tg. Mureș. Dupa ce tatăl său a murit când el avea doar șapte ani, creșterea tânărului a devenit responsabilitatea mamei sale care, din respect pentru soțul ei, a educat copiii după principiile acestuia. După ce își termină studiile, tânărul conte activează în 1830 în Parlamentul Ungariei ca ambasador (consul de externe) din partea mamei sale. Conform tradițiilor aristocrate acum era momentul să se mute în străinătate, însă locuind câteva săptămâni la Pesta, îl cunoaste pe contele Széchenyi, cu care se împrietenește și, influențat de principiile și gândirea acestuia, renunță la plecarea peste graniță.

În 1835 se căsătorește la Cluj cu baroana Jozefa Bánffy de Losoncz (1810-1841) cu care va avea două fiice. Activează în viața politică și jurnalistică ardeleană, scriind la câteva publicații. În 1841, soția sa moare iar în 1847, dupa ce revine dintr-o călătorie în străinătate, contele se recăsătorește cu contesa Klementina Teleki de Szek cu care va avea o fiica și un fiu.

În ceea ce privește domeniul din Gornești în timpul lui Teleki Domokos, acesta, la fel ca multe alte cazuri din Transilvania, este devastat în 1849 de trupele rusești, venite în ajutorul habsburgilor pentru a înnăbuși revoluția. Acest episod trist din istoria domeniului apare menționat de Charles Boner, un călător englez ce a vizitat Transilvania la sfârșitul anilor 1850. În cartea sa, Transylvania: Its Product and Its People [London: Longmans, 1865.], Boner scrie: ‘’Locul a avut teribil de suferit în timpul revoluției: tablourile au fost distruse, podelele rupte, mobila cu mătase furată, legăturile de piele ale valoroaselor cărți din bibliotecă rupte și folosite la peticirea curelelor sau șeilor. Nicio fereastră nu a mai rămas, pe scurt, nu a mai rămas nimic ce putea fi distrus. A fost restaurat cu simplitate iar acum ordinea și comfortul domnesc aici, încât pare aproape incredibil ca locul să fi trecut, cu atât de puțin timp în urmă, prin acea devastare nemiloasă.’’ Boner amintește apreciativ herghelia contelui Teleki și felul în care acesta își ‘’gospodărea’’ domeniul, despre care spune că era cultivat admirabil cu rapiță, trifoi, grâu, porumb și pepeni, care cresteau în abundență.

gravură de Ludwig Rohbock, gravor german ce a vizitat Transilvania și a publicat o carte intitulată „Ungaria și Transilvania în vederi pitorești autentice” în 1864.

Un alt călător englez ce a vizitat domeniul de la Gornești în a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost maiorul E.C. Johnson. În ‘’On the Track of the Crescent – Eratic notes from Piraeus to Pest ’’(1885), Johnson descrie clădirea palatului și interiorul, despre care amintește ca era mobilat luxos, cu piese în stilul Ludovic al XIV-lea, iar pe tavanul sălii de luat masa se găsea o frescă ce înfățișa un subiect clasic, realizată cu măiestrie.

salonul principal

Gorneștiul a ajuns prin intermediul acestei cărți în atenția scriitorului Bram Stocker. Acesta, căutând să se inspire în crearea castelului renumitului său conte, a studiat câteva din carțile apărute în Anglia ce includeau mărturii despre Transilvania, printre care și cartea maiorului E. C. Johnson, unde i-au atras atenția reședințele nobililor din Brâncovenești, Beclean și Gornești.

cripta familiei Teleki, construită în 1886.

Cripta familei Teleki a fost construită în 1886. Aflată pe un deal în apropierea satului, la o distanță considerabilă de palat, cripta este o cladire cu fațadă triunghiulară, aflată într-un pâlc de copaci. Șase trepte duc la ușa încadrată de un fronton de marmură alba cu două capiteluri corintice ce încadrează inscripția: Sirban nincs fajdalom / Nincs Elet! / 1886 [în mormânt nu există durere, nu există viață]. Cripta a fost construită la 10 ani după moartea contelui Teleki Domokos, probabil din inițiativa soției fiului său Géza (1850 – 1882), contesa Margit Bethlen de Bethlen (1858-1929).

Teleki Géza și Margit Bethlen de Bethlen s-au căsătorit la Cluj în ianuarie 1878. Au avut doi fii, Domokos și Géza, primul fiind cel care va locui în urmatoarea perioadă pe domeniul de la Gornești.

Teleki Domokos al II-lea s-a născut la Cluj în 1880 și a fost un pasionat colecționar de artă și covoare orientale și occidentale, pe care le păstra în palatul de la Gornești (o parte din această colecție de covoare se găsește astazi în muzeele din Budapesta). S-a căsătorit în 1905 cu contesa Eduardine Teleki de Szék și au avut împreună trei copii.

Teleki Domokos a înfrumusețat parcul castelului cu un numar de statui de secol XVIII, achizitionate din Budapesta la sfârșitul anilor 1800. Cele 11 statui se împart în două categorii: 7 statui ale barocului clasicizant, reprezentând zeități ale Antichității, și 4 statui de pitici, caricaturi ale personalităților din timpul Revoluției Franceze. Informații recente pun însă sub semnul întrebării originea și datarea acestor statui, fiind necesare noi cercetări.

statuile lui Junona, Neptun, Marte si Venus. sursa - Bíró József - Erdélyi kastélyok

statuia lui Bacchus - sursa - Nicolae Sabău - Sculptura barocă în România

statuia lui Ceres - sursa - Bíró József - Erdélyi kastélyok

Cele șapte statui cu subiecte mitologice îi înfățișează pe Junona, Neptun, Marte, Venus, Ceres, Bachus și o siluetă masculină neidentificată și făceau parte, după cum indică profesorul și istoricul de artă Nicolae Sabău în Sculptura barocă în România, dintr-o serie tipologică ce mai includea alte șase statui din Budapesta. Statuile sunt amplasate în jurul palatului, pe socluri decorate cu mascheroni încadrați de motive vegetale. Statuile ce îi reprezintă pe Junona, Neptun, Marte și Venus se află la capătul aripilor laterale, în partea din spate a palatului, iar Ceres și Bachus se află la colțurile fațadei principale, în partea din față a palatului. În parcul din fața palatului se mai găseșteo sculptură din care a mai ramas doar bustul ce înfățișează un bărbat tânăr.

Ludovic al XVI-lea - sursa - Nicolae Sabău - Sculptura barocă în România

damme des halles - sursa - Bíró József - Erdélyi kastélyok
Mirabeau - sursa - Nicolae Sabău - Sculptura barocă în România

Cele patru statui de pitici reprezintă figuri notorii din istoria Franței sau tipuri umane generale satirizate din societatea europeană a secolului al XVIII-lea: Ludovic al XVI-lea, Mirabeau, o figura feminină reprezentând una dintre acele ‘’dames des halles’’, figuri feminine gălăgioase și vindicative din pătura de mijloc a societății franceze, și o a patra figură ce reprezenta, după Nicolae Sabău, o vivandieră (femeie autorizată în trecut să însoțească armatele unor țări, pentru a vinde soldaților alimente și alte articole de consum).

Dintre cele 11 statui adăugate de Teleki Domokos se mai păstrează astăzi 9 în parcul palatului, fiind în stare avansată de degradare, o parte fiind momentan protejate cu folie de plastic. Statuia ce o înfățișa pe Junona a dispărut, în urma ei rămânând un soclu gol. Cei patru pitici au fost transformați de timp și neglijență în niște bucăți ciuntite și erodate de piatră.

Neptun, Marte, Venus si soclul gol al statuii Junonei.

sus -Ceres
jos - Bacchus
Ludovic al XVI-lea astăzi.

La începutul secolului XX, palatul găzduia și colecția de ilustrate și biblioteca de peste 6000 de exemplare a exploratorului Teleki Samuel (Samu), descendentul fondatorului bibliotecii Telekiana.

Teleki Samu (1845 - 1916) - explorator,
conducătorul primei expediții in Kenya de Nord

La sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, clădirea a fost jefuită și biblioteca distrusă (o parte din cărți au fost salvate și se păstrează în Biblioteca Teleki din Tg. Mureș și la Muzeul Aradului). În 1949 ansamblul a fost naționalizat iar în 1956, după o epidemie de tuberculoză, a fost transformat în preventoriu TBC pentru copii. Între 1961 și 1962 clădirea a fost renovată pentru a servi noii funcțiuni. Pe parcursul anilor, s-au făcut diferite modificări și renovări, printre care încălzirea centrală și închiderea porticului de la parter cu ferestre (1991), înlocuirea unor ferestre vechi cu tâmplărie tip termopan și pictarea dormitoarelor copiilor. Interiorul păstrează însa sobele, candelabrele, tâmplăria și stucaturile originale.

Ansamblul a fost retrocedat urmașilor din familia Teleki iar, în 2006, preventoriul a primit un termen de cinci ani pentru a evacua spațiul, perioadă care a expirat de curând. În prezent, preventoriul TBC a fost evacuat iar palatul și parcul se afla într-o situație delicată. Ansamblul nu se poate vizita, este păzit dar poate fi în pericol de a fi devastat de hoți, odată paza întreruptă. Actualii proprietari sunt în cautare de solutii pentru reabilitarea și refuncționalizarea ansamblului.

În același timp, palatele construite de Andreas si Johan Mayerhoffer în Ungaria și Slovacia au fost restaurate și funcționeaza ca muzee. Palatul lui Ráday Gedeon din Pécel a fost deasemenea restaurant, dupa ce a funcționat ca spital între 1953 și 1997, și acum functionează deasemenea ca muzeu. Castelul din Szirak, unde József Teleki a murit în 1796, este astăzi hotel de 4*.

!documentar despre reședințele familiei Teleki - Retropolisz (episodul 2)

Informații suplimentare:
Cod LMI MS-II-a-A-15689
mai multe imagini - http://www.monumenteuitate.ro/r/103/
Adresa - comuna Gornești, sat Gornești
coord. GPS- 46.669553,24.645317


Vizualizare hartă mărită

articol de Irina Leca

P.S. Mulțumiri lui Farkas Alexandru pentru traduceri și Ralucăi Nuțiu și Szidoniei Weisz pentru cartea lui Biro Jozsef și imaginea monumentului comemorativ al lui Jozsef Teleki.