Castele și conace revitalizate: Conacul Chiroiu din Condeești
Conacul Chiroiu este azi o pitorească clădire în stil Neoromânesc ce se distinge imediat în peisajul rural al satului Condeești. Din ansamblul inițial construit de familia Chiroiu, în anul 1920, se mai păstrează doar conacul. Ansamblul a fost naționalizat de comuniști și transformat în sediul C.A.P. Unicul moștenitor al familiei Chiroiu a renunțat la restituirea în natură a proprietății. Fostul proprietar a cumpărat de la Consiliul Local Bărcănești conacul și un 1 ha de teren. Actualii proprietari au achiziționat în anul 2004 conacul și terenul aferent, au cumpărat terenuri din vecinătate iar în 2012, pentru a institui zona de protecție a monumentului au concesionat de la Consiliul Local Bărcănești (pe 49 de ani) o suprafață de teren de aproximativ 6 ha. La interviu ne-au răspuns cei doi proprietari, Rareș Pop și Daiana Anghel.
1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.
Conacul este singura construcție nedistrusă dintr-un ansamblu gospodăresc construit în anii 1920 de către familia Chiroiu, o familie din zonă proaspăt înstărită la acea vreme (în niște circumstanțe controversate). Ansamblul a fost "naționalizat" de comuniști și transformat în sediul C.A.P-ului zonal. După evenimentele din 1989, unicul moștenitor al familiei Chiroiu a renunțat la restituirea în natură a proprietății în favoarea unor compensații financiare. Fostul proprietar (Anastasescu Cristian) a cumparat de la Consiliul Local Bărcănești conacul și suprafața de 1 ha teren aferent construcției.
Astfel se face că noi am achiziționat în anul 2004 conacul și terenul aferent de la o persoană fizică precum și terenuri din vecinătăți din dorință de a deține cât mai mult din aria zonei de protecție a monumentului. In 2012 am concesionat de la Consiliul Local Bărcănești (pe 49 de ani) o suprafață de teren de aproximativ 6 ha aflată în imediata vecinătate a conacului. Concesiunea a fost obținută în vederea instituirii zonei de protecție a monumentului.
2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?
Motivația achizitionării derivă pe de o parte din dorința reînvierii unui stil de viată tradițional rural, iar pe de altă parte din necesitatea de a salva un obiect patrimonial încărcat de istorie. Deși facem parte dintr-o generație care a trăit relativ puțin în comunism, am dorit să contribuim direct la reparația morală și materială cauzată de degradarea culturală adusă de comunism.
Ca puncte forte, am menționa valoarea patrimonială, arhitectonică și culturală, distanța relativ mică de București (58 km) dar și suprafața actuală a întregului parc (aprox 11 ha incluzând terenurile limitrofe din extravilan), iar ca puncte slabe vecinătătile, faptul că nu s-a respectat zona de protecție, insalubritatea și infracționalitatea zonei.
3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?
In momentul achiziției, monumentul se afla într-o stare foarte avansată de degradare. Dintr-un ansamblu gospodăresc bine structurat și dezvoltat nu mai rămăsese decat construcția conacului, multitudinea de anexe fiind complet distruse, demolate de către sătenii din zonă. Un exemplu elocvent: la baza conacului, în beciul acestuia și la temelia terasei se făcuseră săpături adânci cu scopul de a găsi un tezaur ascuns de către familia Chiroiu în zilele premergătoare naționalizării.
La momentul achiziției am fost asigurați de către autoritățile locale de sprijinul acestora precum și de disponibilitatea lor de a vinde terenul învecinat pentru refacerea gospodăriei și instaurarea zonei de protecție.
La mai puțin de 3 luni după achiziție, primarul nou ales a fost extrem de necooperant. Exponentul unor orgolii si interese locale profund corupte, acesta ne-a tratat mereu cu aversiune, a făcut nenumărate abuzuri din dorința de a ne determina să renunțăm la planurile noastre. Nu numai că a refuzat să respecte promisiunea instituției de a vinde terenul, dar sub administrarea acestuia terenul învecinat a devenit o veritabilă groapă de gunoi. Primaria a preferat să plătească amenzi Gărzii de Mediu din bugetul local, decât să intervină să salubrizeze zona.
La mai puțin de 30 m de conac, pe terenul Consiliului Local și în aria de protecție a monumentului, s-au ridicat case fără autorizație de construcție și fără chiar să se dețină drept de proprietate asupra terenului pe care s-a construit. Totul sub acordul tacit al autorităților locale care refuzau permanent să răspundă sesizărilor noastre.
În fața acestor piedici, a amenințărilor primarului, am fost nevoiți să sistăm lucrările de restaurare a monumentului, deși investisem deja sume considerabile într-un proiect avizat de Comisia Ministerială și achiziționasem materialele de construcție.
Am fost nevoiți astfel să înregistrăm timp de 8 ani pierderi după pierderi, o mare parte din materialele de construcție achiziționate degradându-se sau fiind furate. În ciuda unor audiențe și memorii la Consiliul Județean, Prefectura Slobozia, dincolo de amabilități de complezență nu am reușit să găsim niciun sprijin concret la autorități. Singurul ecou în această luptă surdă a venit din partea Inspecției de Stat în Construcții Ialomița, care a luat măsuri.
In baza unui articol de lege care reglementează instituirea zonei de protecție a monumentelor, am reușit în cele din urmă să concesionăm terenul învecinat și am reluat demersurile restaurative prin proiectul Parc Cultural Nicolae Chiroiu. Acesta se află în stare avansată de avizare, zona de protecție a monumentului urmând a fi reglementată printr-un PUZ la al carui studiu se lucreaza de doi ani.
Suport am primit de la experții în monumente cu care am lucrat de-a lungul timpului și care ne-au ințeles motivația de a nu renunța la salvarea monumentului (Ruxandra Nemțeanu și Tudor Spoială) și din partea unor ONG-uri care ne-au consiliat vizavi de relația cu autoritățile (Roxana Wring, Pro-domo, Raluca Munteanu, Pro-Patrimonio). Mai nou, proiectul PUZ este semnat de Cosmin Olteanu și Vasile Zastavnitchi (o echipă cu răbdare de fier) iar pentru avizarea de către Comisia de Cultură a proiectului am beneficiat pentru partea de peisaj de ajutorul lui Nicolas Triboi, care a înțeles imediat ce am dorit pentru acest obiectiv.
4. De atunci, conacul a trecut printr-un proces de conservare/reabilitare? În ce constă mentenanța acestuia? Cum decurge procesul de obținere a fondurilor necesare întreținerii și care este valoarea anuală a investiției?
Despre starea avansată de degradare am vorbit mai anterior. În momentul suspendării lucrărilor de reabilitare, construcția era decopertată la interior, se efectuaseră deja câteva lucrări de subzidire și întărire a unor pereți interiori, instalația electrică fiind complet renovată.
În faza de conservare s-a asigurat paza permanentă, s-au efectuat mici reparații la acoperiș și s-au efectuat lucrări repetate de curățenie și întreținere.
După concesionarea terenului și constituirea zonei de protecție s-a trecut la salubrizarea acesteia. S-au ridicat și dus la groapa de gunoi zeci de tone de deșeuri menajere, s-au făcut lucrări de curățire și nivelare a terenului. S-a demolat o construcție ilegal construită. S-au plantat peste 1500 de arbori și arbuști și s-a îngrădit un perimetru de peste 1,3 km cu gard din zidărie, stâlpi metalici cu tablă, panouri bordurate și plasă împletită. Au fost mutati stălpi din beton, s-a trecut la racordarea electrică subterană, au fost forate puțuri de apă.
La ora actuală sunt în desfășurare lucrări de construcție a anexei "Casa Paznicului" și se fac diverse amenajări peisagere.
Costul tuturor acestor lucrări a fost acoperit din fonduri proprii, nu am beneficiat de nici un sprijin material din partea vreunei autoritati. Mai mult, am efectuat tot din fonduri proprii lucrări de amenajare pe domeniul public în beneficiul comunității locale: am amenajat Monumentul Eroilor, am săpat un șanț pentru colectarea apelor pluviale de-a lungul Străzii Conacului și Str. Mihai Viteazul și am plantat arbori ornamentali în vecinătatea proprietății. Suma cheltuită până în prezent depășește 150 000 euro.
5. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?
Utilitatea actuală a ansamblului este minimă. Planurile prevăd construcția unor anexe gospodărești: bucătăria de vară, casa paznicului, casa grădinarului, dom geodezic, atelier, pensiune agroturistică.
Pentru activitățile agroturistice prevedem un numar de ordinul sutelor de vizitatori anual, preponderent în perioada mai caldă (primăvară, vară, toamnă). Activitățile turistice prevăzute se vor desfășura în jurul unei direcții educative și culturale: serate muzicale, seminarii și ateliere de lucru cu tematici culturale, horticole sau ecologice. Turistii vizati au vârsta medie, naționalități europene iar timpul petrecut ar fi între 2-3 zile si 1-2 săptămâni.
6. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?
Suntem de parere că orice popularizare are și o componentă de feed-back constând în idei proaspete, puncte de vedere noi, din care nu avem decât de câștigat.
La stadiul actual, singurele demersuri publice sunt legate de adopția de căței amărâți pe care-i salvăm de la gropile de gunoi. După ce vom finaliza lucrările de reabilitare, demersurile publice vor fi legate de promovarea activităților pe care le vom organiza.
***
Acest interviu a fost realizat în iunie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate - Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora, sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.
Următorul episod va fi dedicat conacului Manaszy din Hodoni, județul Timiș. Povestea lui, curând.
Conacul Chiroiu din Condeești.
foto - Raluca Zaharia - 2013
1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.
Conacul este singura construcție nedistrusă dintr-un ansamblu gospodăresc construit în anii 1920 de către familia Chiroiu, o familie din zonă proaspăt înstărită la acea vreme (în niște circumstanțe controversate). Ansamblul a fost "naționalizat" de comuniști și transformat în sediul C.A.P-ului zonal. După evenimentele din 1989, unicul moștenitor al familiei Chiroiu a renunțat la restituirea în natură a proprietății în favoarea unor compensații financiare. Fostul proprietar (Anastasescu Cristian) a cumparat de la Consiliul Local Bărcănești conacul și suprafața de 1 ha teren aferent construcției.
Astfel se face că noi am achiziționat în anul 2004 conacul și terenul aferent de la o persoană fizică precum și terenuri din vecinătăți din dorință de a deține cât mai mult din aria zonei de protecție a monumentului. In 2012 am concesionat de la Consiliul Local Bărcănești (pe 49 de ani) o suprafață de teren de aproximativ 6 ha aflată în imediata vecinătate a conacului. Concesiunea a fost obținută în vederea instituirii zonei de protecție a monumentului.
Conacul Chiroiu
imagine din arhiva proprietarilor actuali
2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?
Motivația achizitionării derivă pe de o parte din dorința reînvierii unui stil de viată tradițional rural, iar pe de altă parte din necesitatea de a salva un obiect patrimonial încărcat de istorie. Deși facem parte dintr-o generație care a trăit relativ puțin în comunism, am dorit să contribuim direct la reparația morală și materială cauzată de degradarea culturală adusă de comunism.
Ca puncte forte, am menționa valoarea patrimonială, arhitectonică și culturală, distanța relativ mică de București (58 km) dar și suprafața actuală a întregului parc (aprox 11 ha incluzând terenurile limitrofe din extravilan), iar ca puncte slabe vecinătătile, faptul că nu s-a respectat zona de protecție, insalubritatea și infracționalitatea zonei.
Conacul Chiroiu din Condeești.
foto - Raluca Zaharia - 2013
3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?
In momentul achiziției, monumentul se afla într-o stare foarte avansată de degradare. Dintr-un ansamblu gospodăresc bine structurat și dezvoltat nu mai rămăsese decat construcția conacului, multitudinea de anexe fiind complet distruse, demolate de către sătenii din zonă. Un exemplu elocvent: la baza conacului, în beciul acestuia și la temelia terasei se făcuseră săpături adânci cu scopul de a găsi un tezaur ascuns de către familia Chiroiu în zilele premergătoare naționalizării.
La momentul achiziției am fost asigurați de către autoritățile locale de sprijinul acestora precum și de disponibilitatea lor de a vinde terenul învecinat pentru refacerea gospodăriei și instaurarea zonei de protecție.
La mai puțin de 3 luni după achiziție, primarul nou ales a fost extrem de necooperant. Exponentul unor orgolii si interese locale profund corupte, acesta ne-a tratat mereu cu aversiune, a făcut nenumărate abuzuri din dorința de a ne determina să renunțăm la planurile noastre. Nu numai că a refuzat să respecte promisiunea instituției de a vinde terenul, dar sub administrarea acestuia terenul învecinat a devenit o veritabilă groapă de gunoi. Primaria a preferat să plătească amenzi Gărzii de Mediu din bugetul local, decât să intervină să salubrizeze zona.
Conacul Chiroiu
imagine din arhiva proprietarilor actuali
La mai puțin de 30 m de conac, pe terenul Consiliului Local și în aria de protecție a monumentului, s-au ridicat case fără autorizație de construcție și fără chiar să se dețină drept de proprietate asupra terenului pe care s-a construit. Totul sub acordul tacit al autorităților locale care refuzau permanent să răspundă sesizărilor noastre.
În fața acestor piedici, a amenințărilor primarului, am fost nevoiți să sistăm lucrările de restaurare a monumentului, deși investisem deja sume considerabile într-un proiect avizat de Comisia Ministerială și achiziționasem materialele de construcție.
Am fost nevoiți astfel să înregistrăm timp de 8 ani pierderi după pierderi, o mare parte din materialele de construcție achiziționate degradându-se sau fiind furate. În ciuda unor audiențe și memorii la Consiliul Județean, Prefectura Slobozia, dincolo de amabilități de complezență nu am reușit să găsim niciun sprijin concret la autorități. Singurul ecou în această luptă surdă a venit din partea Inspecției de Stat în Construcții Ialomița, care a luat măsuri.
In baza unui articol de lege care reglementează instituirea zonei de protecție a monumentelor, am reușit în cele din urmă să concesionăm terenul învecinat și am reluat demersurile restaurative prin proiectul Parc Cultural Nicolae Chiroiu. Acesta se află în stare avansată de avizare, zona de protecție a monumentului urmând a fi reglementată printr-un PUZ la al carui studiu se lucreaza de doi ani.
Suport am primit de la experții în monumente cu care am lucrat de-a lungul timpului și care ne-au ințeles motivația de a nu renunța la salvarea monumentului (Ruxandra Nemțeanu și Tudor Spoială) și din partea unor ONG-uri care ne-au consiliat vizavi de relația cu autoritățile (Roxana Wring, Pro-domo, Raluca Munteanu, Pro-Patrimonio). Mai nou, proiectul PUZ este semnat de Cosmin Olteanu și Vasile Zastavnitchi (o echipă cu răbdare de fier) iar pentru avizarea de către Comisia de Cultură a proiectului am beneficiat pentru partea de peisaj de ajutorul lui Nicolas Triboi, care a înțeles imediat ce am dorit pentru acest obiectiv.
Conacul Chiroiu
imagine din arhiva proprietarilor actuali
4. De atunci, conacul a trecut printr-un proces de conservare/reabilitare? În ce constă mentenanța acestuia? Cum decurge procesul de obținere a fondurilor necesare întreținerii și care este valoarea anuală a investiției?
Despre starea avansată de degradare am vorbit mai anterior. În momentul suspendării lucrărilor de reabilitare, construcția era decopertată la interior, se efectuaseră deja câteva lucrări de subzidire și întărire a unor pereți interiori, instalația electrică fiind complet renovată.
În faza de conservare s-a asigurat paza permanentă, s-au efectuat mici reparații la acoperiș și s-au efectuat lucrări repetate de curățenie și întreținere.
După concesionarea terenului și constituirea zonei de protecție s-a trecut la salubrizarea acesteia. S-au ridicat și dus la groapa de gunoi zeci de tone de deșeuri menajere, s-au făcut lucrări de curățire și nivelare a terenului. S-a demolat o construcție ilegal construită. S-au plantat peste 1500 de arbori și arbuști și s-a îngrădit un perimetru de peste 1,3 km cu gard din zidărie, stâlpi metalici cu tablă, panouri bordurate și plasă împletită. Au fost mutati stălpi din beton, s-a trecut la racordarea electrică subterană, au fost forate puțuri de apă.
La ora actuală sunt în desfășurare lucrări de construcție a anexei "Casa Paznicului" și se fac diverse amenajări peisagere.
Costul tuturor acestor lucrări a fost acoperit din fonduri proprii, nu am beneficiat de nici un sprijin material din partea vreunei autoritati. Mai mult, am efectuat tot din fonduri proprii lucrări de amenajare pe domeniul public în beneficiul comunității locale: am amenajat Monumentul Eroilor, am săpat un șanț pentru colectarea apelor pluviale de-a lungul Străzii Conacului și Str. Mihai Viteazul și am plantat arbori ornamentali în vecinătatea proprietății. Suma cheltuită până în prezent depășește 150 000 euro.
Conacul Chiroiu din Condeești.
foto - Raluca Zaharia - 2013
5. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?
Utilitatea actuală a ansamblului este minimă. Planurile prevăd construcția unor anexe gospodărești: bucătăria de vară, casa paznicului, casa grădinarului, dom geodezic, atelier, pensiune agroturistică.
Pentru activitățile agroturistice prevedem un numar de ordinul sutelor de vizitatori anual, preponderent în perioada mai caldă (primăvară, vară, toamnă). Activitățile turistice prevăzute se vor desfășura în jurul unei direcții educative și culturale: serate muzicale, seminarii și ateliere de lucru cu tematici culturale, horticole sau ecologice. Turistii vizati au vârsta medie, naționalități europene iar timpul petrecut ar fi între 2-3 zile si 1-2 săptămâni.
6. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?
Suntem de parere că orice popularizare are și o componentă de feed-back constând în idei proaspete, puncte de vedere noi, din care nu avem decât de câștigat.
La stadiul actual, singurele demersuri publice sunt legate de adopția de căței amărâți pe care-i salvăm de la gropile de gunoi. După ce vom finaliza lucrările de reabilitare, demersurile publice vor fi legate de promovarea activităților pe care le vom organiza.
***
Acest interviu a fost realizat în iunie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate - Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora, sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.
Următorul episod va fi dedicat conacului Manaszy din Hodoni, județul Timiș. Povestea lui, curând.
Conacul Manaszy din Hodoni
Citește despre Monumente Uitate - castele și conace revitalizate:
***
Monumente Uitate - Castele și conace revitalizate este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii. Parteneri: Institutul Naţional al Patrimoniului, Asociaţia Istoria Artei, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Mureş.
0 Comentarii