14 iun. 2016

Școala de Vară la Castel | Continuă povestea domeniului Teleki din Gornești

Asociaţia ARCHÉ, împreună cu Asociația Castel Teleki organizează, în perioada 19-29 iulie 2016,
Școala de Vară la Castel, ediția Gornești, județul Mureș.

10 zile | un castel | lucru în echipe interdisciplinare | idei creative | o experiență de neuitat


Cu un puternic caracter interdisciplinar, 'Școala de Vară' îmbină activități de cercetare, observare și interpretare, cu experiența autentică de la castelul familiei Teleki. Principalul obiectiv al acestui proiect este creionarea unei strategii de revitalizare a castelului baroc și a domeniului din Gornești.
'Școala de Vară' le va oferi participanților  posibilitatea de a lua parte la ateliere captivante cu scopul de a înțelege situația complexă a monumentelor istorice. Următorul pas în demersul acestor ateliere este de a pune bazele unei strategii de refuncționalizare sustenabilă a unui obiectiv de patrimoniu. În timpul celor 10 zile din cadrul școlii de vară, participanții vor urma un program ofertant, ce combină partea de teorie – prin prelegeri și prezentări – cu exerciții practice, desfășurate în echipe de lucru formate din studenți cu specializare în economie și turism cultural, sociologie, istoria artei, arhitectură și peisagistică. Specialiști dedicați din fiecare domeniu vor contribui la dezvoltarea capacității participanților de a înțelege fiecare domeniu în parte și de a lucra în echipe multidisciplinare.
Activitățile principale vor fi:
  • Cercetare și observare
  • Elaborarea de studii de specialitate
  • Focus grup cu comunitatea locală
  • Excursii de studiu (Gurghiu și Reghin)
  • Elaborarea, de către echipe interdisciplinare, a unor strategii de revitalizare a castelul baroc și domeniului Teleki de la Gornești
  • Prezentarea ideilor de revitalizare, în cadrul unei conferințe
În vederea înțelegerii tuturor factorilor, se vor utiliza ca bază de lucru releveul și studiul istorico-arhitectural, realizate în cadrul workshop-ului asemănător, desfășurat de Asociația Castel Teleki în anul 2015. Pentru realizarea strategiei de reutilizare a proprietății, Asociația ARCHÉ va pune la dispoziție o analiză ce prezintă diferite idei de reabilitare și revitalizare, de care au beneficiat castele și conace din România.
O parte importantă a proiectului va fi implicarea comunității locale în procesul de revitalizare. În acest scop, va fi realizat un studiu sociologic, prin care se va evalua relația comunității locale cu monumentul și se va organiza un focus group care să faciliteze comunicarea directă dintre participanți și localnici.
Iar pentru a descoperi mai multe posibilități de restaurare, în cadrul Școlii de Vară vom organiza excursii de studiu la castelele din împrejurimi, precum Gurghiu și în orașul Reghin, unde vor fi prezentate diferite exemple de intervenții de reabilitare și de revitalizare a unor clădiri de patrimoniu.
Poți parcurge prezentarea pe scurt a proiectului aici.
Cine și cum poate participa?
'Școala de Vară' de la Gornești se adresează studenților în ani terminali cu specializări în :
  • economie și turism cultural
  • sociologie
  • istoria artei
  • arhitectură
  • peisagistică
Așadar, dacă ești student la una dintre aceste specializări, iubești patrimoniul și vrei în același timp să-ți petreci 10 zile înconjurat de decorul de vis al domeniului Teleki din Gornești, învățând de la specialiști de renume în domeniu, te așteptăm alături de noi! Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de AICI cu un simplu click, până la data de 4 iulie 2016.

Ce înseamnă 'Școala de Vară' de la Gornești pe scurt?
http://bit.ly/Call-Scoala-de-Vara-la-Castel2016
Urmărește și tu pas cu pas evenimentul 'Școala de Vară la Castel', Gornești, 2016

Taxă de participare:
Cu garanția că vei lua parte la un proiect de neuitat, tu trebuie doar să găsești drumul până la Gornești. Mai departe, asigurăm noi restul cheltuielilor: cazarea și mesele pe timpul școlii de vară, materialele de lucru, participarea la prelegeri, cât și excursiile de studiu la castelul din Gurghiu și la Reghin.
Te asigurăm că este o oportunitate perfectă să înveți lucruri interesante și să te distrezi cultural la castelul din Gornești! Nu rata șansa de a lua parte la această experiență incredibilă!
Notă: Din rațiuni logistice, cheltuielile pe care le putem acoperi nu includ transportul până la Gornești. Variantele de transport vor fi prezentate și stabilite individual, după confirmarea listei finale de participanți.

***
'Școala de Vară' de la Gornești este un proiect derulat de Asociaţia ARCHÉ și Asociația Castel Teleki, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea Sapientia din Târgu Mureș, Muzeul Județean Mureș, Grupul PONT și Ordinul Arhitecților din România – Filiala Transilvania.  
Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și Departamentul Pentru Relații Interetnice.

11 ian. 2016

Castelele și conacele revitalizate, „oaspeți” de seamă la Muzeul Cotroceni



Anul cultural 2016 debutează în București cu cel mai recent proiect al Asociației ARCHÉ, expoziția Monumente Uitate: castele și conace revitalizate, al cărei vernisaj va avea loc joi, 14 ianuarie, începând cu ora 18:00, la Muzeul Național Cotroceni. 

Cu această ocazie, Asociația ARCHÉ invită publicul larg să descopere poveștile din spatele proiectelor de revitalizare a unor castele și conace de pe întreg teritoriul României, relatate chiar de către cei care le-au inițiat și implementat: proprietari și administratori, intervievați de membrii echipei ARCHÉ în cadrul unui proces laborios de documentare și cercetare. 

Astfel, prin proiectul Monumente Uitate: castele și conace revitalizate, Asociația ARCHÉ își propune să promoveze o serie de inițiative de salvare a patrimoniului cultural construit care se pot erija în exemple de bune practici pentru alți actori implicați în managementul și valorificarea clădirilor istorice. Practic, expoziția urmărește să demonstreze că reședințele nobiliare – chiar și cele puțin cunoscute publicului larg - pot fi reintegrate în circuitul turistic și economic și pot deveni surse de dezvoltare pentru comunitățile locale. În acest demers, Asociația ARCHÉ aduce în discuție o paletă variată de abordări, idei interesante de revitalizare, proiecte de reabilitare în curs sau recent realizate și restaurări de succes efectuate înainte de 1989. Proiectele expuse prezintă informații referitoare la procesul de retrocedare al proprietăților, relația cu autoritățile statului, inițiativele de revitalizare sau reabilitare sau, după caz, procesul de mentenanță al clădirilor, finanțarea necesară implementării unor astfel de activități şi perspective de dezvoltare.

În România se păstrează astăzi în jur de 1000 de foste reşedinţe extraurbane ale elitelor locale, datând din secolul al XVI-lea până în prima jumătate a secolului XX. Acestora li se adaugă alte numeroase reşedinţe dispărute de-a lungul timpului, dar ale căror imagini şi istorie se păstrează încă. Acestea constituie o componentă aparte a patrimoniului construit naţional, insuficient cunoscută sau valorificată astăzi.

Expoziția face parte din proiectul multianual Monumente Uitate, implementat de Asociaţia ARCHÉ. Acesta are ca principale obiective construirea repertoriului ansamblurilor extraurbane ale aristocraţiei de altădată, de pe actualul teritoriu al României, creşterea notorietăţii acestora în rândul publicului larg şi crearea unui spaţiu de dialog între specialişti, beneficiari şi pasionaţi ai acestui segment de patrimoniu.

Asociaţia ARCHÉ are ca scop cercetarea, protecţia, conservarea, punerea în valoare şi promovarea patrimoniului cultural. Organizaţia îşi propune să atragă atenţia, alături de alte organizaţii de profil, asupra faptului că patrimoniul este o resursă sensibilă şi sofisticată, în continuă nevoie de cunoaştere şi gestionare responsabilă.

Expoziția poate fi vizitată la Muzeul Național Cotroceni până la data de 30 ianuarie 2016, de marți până duminică, în intervalul orar 9:30 - 16:30, în baza actului de identitate în original. Mai multe detalii referitoare la vizitarea Muzeului Național Cotroceni sunt disponibile pe pagina web a muzeului. Evenimentul este realizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, în cadrul programului dedicat Zilei Culturii Naționale – 2016. 



15 nov. 2015

Sesiune de comunicări: Proiecte finanțate de către UAR din Fondul „Timbrul Arhitecturii”

Avem plăcerea de a vă invită, vineri, 20 noiembrie la sesiunea de comunicare a rezultatelor proiectelor culturale finanțate de Uniunea Arhitecților din România în 2015 din Fondul „Timbrul Arhitecturii”. Evenimentul va avea loc cu începere de la ora 11:00 la Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR din Str. J. L. Calderon, nr. 48, București. 



Program

11:00 Deschidere sesiune 

11:05 Editarea albumului monografic: Ionel Cândea, „Cetatea Brăilei. Istoric. Reconstituire. Valorificare” / Muzeul Brăilei „Carol I” / prezintă Ionel Cândea 

11:25 „Verna-cultura. Meșteșuguri tradiționale în context contemporan” / Asociația Moara de hârtie / prezintă Andreea Matache 

11:45 Adoptă o Casă la Roșia Montană (campania 2015) / Asociația Aurarilor „Alburnus Maior” / prezintă Stefan Bâlci, Virgil Apostol 

12:05 Curs de specializare în reabilitarea patrimoniului construit / Fundația Transilvania Trust / prezintă David Baxter

12:25 Tabăra de vară „Șomcuta” / Fundația culturală și de caritate pentru protecția patrimoniului cultural național „Carpatica” / prezintă Ionel Vitoc 

12:45 Expoziția permanentă: Civilizația sătească moșnenească / Asociația Română pentru Sate și Târguri „Ecovast” / prezintă Calin Hoinarescu 

13:05 Între blocuri-revitalizare urbană în cartiere, Iași, 2015 / Asociația Heritage / prezintă Silvia Oostveen 

13:25 Pauza 

13:45 Cărți fundamentale pentru arhitecți: „Cele șapte lămpi ale arhitecturii” - John Ruskin / Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” / prezintă Magda Teodorescu, Ilinca Păun - Constantinescu 

14:05 Revista Repere / Asociatia Arhitecților Iași / prezintă Aicoboie Andreea, Crețu Larisa 
14:25 De-a Arhitectura - Formarea îndrumătorilor 2015 / Asociația De-a Arhitectura / prezintă Claudia Pamfil, Vera Marin 

14:45 Restituții: Orașe la începuturile Evului Mediu românesc / Fundația Arhitext design / prezintă Arpad Zachi 

15:05 Arhitectul Ion Căpșuneanu - cercetare monografică / Asociația Centrul de Studii Istorice și Arhitecturale / prezintă Vlad Mitric 

15:25 Restauratori români: Arhitectul Ion D. Trajanescu - 140 de ani de la naștere / Institutul Național al Patrimoniului / prezintă Anca Filip 

15:45 Camera cu relevee. Digitizarea și documentarea arhivei de relevee DITACP-UAUIM / UAUIM / prezintă Irina Calotă 

16:05 Monumente Uitate - Descoperă patrimoniul prin fotografie / Asociația Arché / prezintă Raluca Bărbulescu, Irina Leca


13 nov. 2015

Castele și conace revitalizate: Conacul Manaszy din Hodoni




Domeniul Manaszy din Hodoni, cu o istorie de aproape două secole, este un ansamblu reprezentativ pentru peisajul rural și istoria Banatului. Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ansamblul cuprinde un conac neoclasic de mici dimensiuni, dependințe administrative și un parc - probabil în primă fază o grădină englezească, ce a primit elemente peisagere formale către sfârșitul secolului al XIX-lea. Conacul, elementul central, este reprezentativ pentru conacele de dimensiuni reduse din Banat, stilul neoclasic fiind adoptat și propagat în epocă și regiune de nobilimea mică și mijlocie. În 2004, când a fost retrocedat, ansamblul se afla într-o stare avansată de degradare. Clădirile şi parcul fuseseră abandonate în perioada de după 1989 şi lăsate în paragină. Noii proprietari au decis să restaureze conacul și, cu o intervenţie minimală, ansamblul a fost transformat în centru de evenimente, devenind un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte valorificarea ansamblurilor nobiliare bănăţene. La întrebări ne-au răspuns proprietarii actuali.



1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.

Satul Hodoni (Odon, Odogny, Odoign, Hodony) este menţionat în documente începând cu anul 1717. În anul 1813, familia de baroni Manaszy-Barco dobândeşte proprietatea şi îşi ia co-nomenul „de Hodony”. În anul 1840 se construieşte “curia” (conacul) familiei de baroni, amplasată pe un domeniu care cuprindea numeroase clădiri anexe, parcuri, plantaţii de arbori şi alei. Amplasamentul domeniului, vizibil în hărţile din anii 1860, este identic cu cel de astăzi.

După anul 1874, domeniului trece succesiv în proprietatea altor familii: în 1874 proprietar este arhiducele Ioan de Toscana, în 1877 este proprietară Francisca Todesco, în 1879 proprietarii sunt Eross Bela și Geza, iar de la aceștia, în 1888, domeniul este cumpărat de Kastory Ioan si Mihai, ultimul rămânând proprietar pentru o perioadă mai îndelungată.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, domeniul a fost cumpărat de către Toma Surlaş, comerciant din Timişoara. După război, domeniul este naţionalizat de regimul comunist şi trecut în proprietatea statului. Pentru o perioadă, conacul şi domeniul înconjurător au găzduit casa de protocol a societății Comtim. În anul 2004 a fost redobândit de proprietarii de drept.


2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?

Iniţial am dorit obţinerea de despăgubiri pentru proprietatea confiscată, dar în momentul în care am vizitat pentru prima oară domeniul am rămas iremediabil fascinaţi. Existând posibilitatea retrocedării în natură, am optat pentru această cale. Punctele forte ale proprietății sunt suprafaţa mare a domeniului şi diversitatea, fapt care îi dă un farmec aparte. Ca puncte slabe se pot menţiona accesul destul de dificil din Timişoara (deşi aflat la o distanţă de doar 24 de km, drumul de acces este pe anumite porţiuni în stare destul de proastă) şi absenţa unor locuri de cazare în incintă.


3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?

În momentul intrării în posesie, ansamblul era în stare de degradare. Era părăsit de cca. 10 ani, timp în care clădirile au fost golite de mobilier, dotări etc., livada şi parcul erau neîngrijite, nu existau niciun fel de utilităţi: curent, apă, încălzire. Primele măsuri au constat în refacerea branşamentelor de curent şi apă curentă. În anul 2008 am început reabilitarea conacului şi a clădirilor anexe. O mare parte din mentenanţă este dirijată spre întreţinerea spaţiilor verzi. Dată fiind suprafaţa mare a acestora, este vorba de un proces continuu. Procesul de restaurare nu este încheiat, anual fiind „atacate” noi obiective (de ex. reabilitarea parcului sau a iazului).


4. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?

În prezent proprietatea funcţionează ca locaţie pentru evenimente sub denumirea de Conacul Hodoni. Această funcţiune a fost aleasă în concordanţă cu caracteristicile domeniului şi cu nevoia ca domeniul să fie auto-suficient, adică să genereze fondurile necesare pentru întreţinerea sa.  Perioada cea mai activă din punct de vedere al evenimentelor este cea a verii, lunile iunie – septembrie, dar au avut loc şi evenimente în lunile de iarnă. Numărul de participanţi per eveniment este de aproximativ 150.


5. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?

Pe lângă organizarea de evenimente, dorim să avem şi o latură culturală a Conacului Hodoni. În acest sens am avut o colaborare cu Facultatea de Arhitectură Timişoara, în care am sponsorizat practica studenţilor în anul 2013 şi am găzduit un concert de muzică de cameră în cadrul festivalului SoNoRo Conac în 2014. Conacul Hodoni a fost prezentat în reportaje ale postului Digi24. De asemenea, avem pagina de prezentare pe www.conaculhodoni.ro și facebook.




***
Acest interviu a fost realizat în iunie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.

Următorul episod va fi dedicat conacului Otetelișanu din Benești. Povestea lui, curând.

foto: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian

Citește despre Monumente Uitate - castele și conace revitalizate:

***
Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii. Parteneri: Institutul Naţional al Patrimoniului, Asociaţia Istoria Artei, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Mureş. 

22 sept. 2015

Castele și conace revitalizate: Conacul Chiroiu din Condeești

Conacul Chiroiu este azi o pitorească clădire în stil Neoromânesc ce se distinge imediat în peisajul rural al satului Condeești. Din ansamblul inițial construit de familia Chiroiu, în anul 1920, se mai păstrează doar conacul. Ansamblul a fost naționalizat de comuniști și transformat în sediul C.A.P. Unicul moștenitor al familiei Chiroiu a renunțat la restituirea în natură a proprietății. Fostul proprietar a cumpărat de la Consiliul Local Bărcănești conacul și un 1 ha de teren. Actualii proprietari au achiziționat în anul 2004 conacul și terenul aferent, au cumpărat terenuri din vecinătate iar în 2012, pentru a institui zona de protecție a monumentului au concesionat de la Consiliul Local Bărcănești (pe 49 de ani) o suprafață de teren de aproximativ 6 ha. La interviu ne-au răspuns cei doi proprietari, Rareș Pop și Daiana Anghel.

Conacul Chiroiu din Condeești.
foto - Raluca Zaharia - 2013


1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.

Conacul este singura construcție nedistrusă dintr-un ansamblu gospodăresc construit în anii 1920 de către familia Chiroiu, o familie din zonă proaspăt înstărită la acea vreme (în niște circumstanțe controversate). Ansamblul a fost "naționalizat" de comuniști și transformat în sediul C.A.P-ului zonal. După evenimentele din 1989, unicul moștenitor al familiei Chiroiu a renunțat la restituirea în natură a proprietății în favoarea unor compensații financiare. Fostul proprietar (Anastasescu Cristian) a cumparat de la Consiliul Local Bărcănești conacul și suprafața de 1 ha teren aferent construcției.
Astfel se face că noi am achiziționat în anul 2004 conacul și terenul aferent de la o persoană fizică precum și  terenuri din vecinătăți din dorință de a deține cât mai mult din aria zonei de protecție a monumentului. In 2012 am concesionat de la Consiliul Local Bărcănești (pe 49 de ani) o suprafață de teren de aproximativ 6 ha aflată în imediata vecinătate a conacului. Concesiunea a fost obținută în vederea instituirii zonei de protecție a monumentului.

Conacul Chiroiu 
imagine din arhiva proprietarilor actuali


2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?

 Motivația achizitionării derivă pe de o parte din dorința reînvierii unui stil de viată tradițional rural, iar pe de altă parte din necesitatea de a salva un obiect patrimonial încărcat de istorie. Deși facem parte dintr-o generație care a trăit relativ puțin în comunism, am dorit să contribuim direct la reparația morală și materială cauzată de degradarea culturală adusă de comunism.

Ca puncte forte, am menționa valoarea patrimonială, arhitectonică și culturală, distanța relativ mică de București (58 km) dar și suprafața actuală a întregului parc (aprox 11 ha incluzând terenurile limitrofe din extravilan), iar ca puncte slabe vecinătătile, faptul că nu s-a respectat zona de protecție, insalubritatea și infracționalitatea zonei.

Conacul Chiroiu din Condeești.
foto - Raluca Zaharia - 2013


3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?

In momentul achiziției, monumentul se afla într-o stare foarte avansată de degradare. Dintr-un ansamblu gospodăresc bine structurat și dezvoltat nu mai rămăsese decat construcția conacului, multitudinea de anexe fiind complet distruse, demolate de către sătenii din zonă. Un exemplu elocvent: la baza conacului, în beciul acestuia și la temelia terasei se făcuseră săpături adânci cu scopul de a găsi un tezaur ascuns de către familia Chiroiu în zilele premergătoare naționalizării.

La momentul achiziției am fost asigurați de către autoritățile locale de sprijinul acestora precum și de disponibilitatea lor de a vinde terenul învecinat pentru refacerea gospodăriei și instaurarea zonei de protecție.

La mai puțin de 3 luni după achiziție, primarul nou ales a fost extrem de necooperant. Exponentul unor orgolii si interese locale profund corupte, acesta ne-a tratat mereu cu aversiune, a făcut nenumărate abuzuri din dorința de a ne determina să renunțăm la planurile noastre. Nu numai că a refuzat să respecte promisiunea instituției de a vinde terenul, dar sub administrarea acestuia terenul învecinat a devenit o veritabilă groapă de gunoi. Primaria a preferat să plătească amenzi Gărzii de Mediu din bugetul local, decât să intervină să salubrizeze zona.

Conacul Chiroiu 
imagine din arhiva proprietarilor actuali


La mai puțin de 30 m de conac, pe terenul Consiliului Local și în aria de protecție a monumentului, s-au ridicat case fără autorizație de construcție și fără chiar să se dețină drept de proprietate asupra terenului pe care s-a construit. Totul sub acordul tacit al autorităților locale care refuzau permanent să răspundă sesizărilor noastre.

În fața acestor piedici, a amenințărilor primarului, am fost nevoiți să sistăm lucrările de restaurare a monumentului, deși investisem deja sume considerabile într-un proiect avizat de Comisia Ministerială și achiziționasem materialele de construcție.

Am fost nevoiți astfel să înregistrăm timp de 8 ani pierderi după pierderi, o mare parte din materialele de construcție achiziționate degradându-se sau fiind furate. În ciuda unor audiențe și memorii la Consiliul Județean, Prefectura Slobozia, dincolo de amabilități de complezență nu am reușit să găsim niciun sprijin concret la autorități. Singurul ecou în această luptă surdă a venit din partea Inspecției de Stat în Construcții Ialomița, care a luat măsuri.

In baza unui articol de lege care reglementează instituirea zonei de protecție a monumentelor, am reușit în cele din urmă să concesionăm terenul învecinat și am reluat demersurile restaurative prin proiectul Parc Cultural Nicolae Chiroiu. Acesta se află în stare avansată de avizare, zona de protecție a monumentului urmând a fi reglementată printr-un PUZ la al carui studiu se lucreaza de doi ani.

Suport am primit de la  experții în monumente cu care am lucrat de-a lungul timpului și care ne-au ințeles motivația de a nu renunța la salvarea monumentului (Ruxandra Nemțeanu și Tudor Spoială) și din partea unor ONG-uri care ne-au consiliat vizavi de relația cu autoritățile (Roxana Wring, Pro-domo, Raluca Munteanu, Pro-Patrimonio). Mai nou, proiectul PUZ este semnat de Cosmin Olteanu și Vasile Zastavnitchi (o echipă cu răbdare de fier) iar pentru avizarea de către Comisia de Cultură a proiectului am beneficiat pentru partea de peisaj de ajutorul lui Nicolas Triboi, care a înțeles imediat ce am dorit pentru acest obiectiv.

Conacul Chiroiu 
imagine din arhiva proprietarilor actuali


4. De atunci, conacul a trecut printr-un proces de conservare/reabilitare? În ce constă mentenanța acestuia? Cum decurge procesul de obținere a fondurilor necesare întreținerii și care este valoarea anuală a investiției?

Despre starea avansată de degradare am vorbit mai anterior. În momentul suspendării lucrărilor de reabilitare, construcția era decopertată la interior, se efectuaseră deja câteva lucrări de subzidire și întărire a unor pereți interiori, instalația electrică fiind complet renovată.

În faza de conservare s-a asigurat paza permanentă, s-au efectuat mici reparații la acoperiș și s-au efectuat lucrări repetate de curățenie și întreținere.

După concesionarea terenului și constituirea zonei de protecție s-a trecut la salubrizarea acesteia. S-au ridicat și dus la groapa de gunoi zeci de tone de deșeuri menajere, s-au făcut lucrări de curățire și nivelare a terenului. S-a demolat o construcție ilegal construită. S-au plantat peste 1500 de arbori și arbuști și s-a îngrădit un perimetru de peste 1,3 km cu gard din zidărie, stâlpi metalici cu tablă, panouri bordurate și plasă împletită. Au fost mutati stălpi din beton, s-a trecut la racordarea electrică subterană, au fost forate puțuri de apă.

La ora actuală sunt în desfășurare lucrări de construcție a anexei "Casa Paznicului" și se fac diverse amenajări peisagere.

Costul tuturor acestor lucrări a fost acoperit din fonduri proprii, nu am beneficiat de nici un sprijin material din partea vreunei autoritati. Mai mult, am efectuat tot din fonduri proprii lucrări de amenajare pe domeniul public în beneficiul comunității locale: am amenajat Monumentul Eroilor, am săpat un șanț pentru colectarea apelor pluviale de-a lungul Străzii Conacului și Str. Mihai Viteazul și am plantat arbori ornamentali în vecinătatea proprietății. Suma cheltuită până în prezent depășește 150 000 euro.

Conacul Chiroiu din Condeești.
foto - Raluca Zaharia - 2013


5. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?

Utilitatea actuală a ansamblului este minimă. Planurile prevăd construcția unor anexe gospodărești: bucătăria de vară, casa paznicului, casa grădinarului, dom geodezic, atelier, pensiune agroturistică.

Pentru activitățile agroturistice prevedem un numar de ordinul sutelor de vizitatori anual, preponderent în perioada mai caldă (primăvară, vară, toamnă). Activitățile turistice prevăzute se vor desfășura în jurul unei direcții educative și culturale: serate muzicale, seminarii și ateliere de lucru cu tematici culturale, horticole sau ecologice. Turistii vizati au vârsta medie, naționalități europene iar timpul petrecut ar fi între 2-3 zile si 1-2 săptămâni.

6. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?

Suntem de parere că orice popularizare are și o componentă de feed-back constând în idei proaspete,  puncte de vedere noi, din care nu avem decât de câștigat.

La stadiul actual, singurele demersuri publice sunt legate de adopția de căței amărâți pe care-i salvăm de la gropile de gunoi. După ce vom finaliza lucrările de reabilitare, demersurile publice vor fi legate de promovarea activităților pe care le vom organiza.

***


Acest interviu a fost realizat în iunie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora, sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.

Următorul episod va fi dedicat conacului Manaszy din Hodoni, județul Timiș. Povestea lui, curând.

Conacul Manaszy din Hodoni

Citește despre Monumente Uitate - castele și conace revitalizate:

***
Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii. Parteneri: Institutul Naţional al Patrimoniului, Asociaţia Istoria Artei, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Mureş. 

8 sept. 2015

Castele și conace revitalizate: Castelul Teleki din Gornești

Castelul Teleki


Castelul Teleki, aflat în judeţul Mureş, este o impunătoare clădire barocă de secol XVIII. În perioada regimului comunist, ansamblul a fost transformat în preventoriu TBC pentru copii, funcţiune păstrată până în 2011. Ansamblul a fost retrocedat descendenţilor familiei Teleki, care au înfiinţat Asociaţia Castelul Teleki şi în prezent caută posibilităţi pentru a-l restaura şi a-i oferi o nouă funcţiune. La întrebările noastre a răspuns contele Kalman Teleki, unul dintre cei patru proprietari ai castelului.

contele Kalman Teleki


Povestiți-ne puțin despre istoria castelului și cum ați reintrat în posesia acestuia.

Comuna Gorneşti se întinde pe valea Mureşului, între Tîrgu-Mureş şi Reghin. Istoria de peste şapte secole a comunei se împleteşte cu numele moşierilor ei. Numele comunei apare în documente pentru întâia oară în 1319, când regele Ungariei Carol Robert dăruieşte lui Szécsényi Simon domeniul Nagysajó, de care aparţinea şi Gornestiul, amintit la aceea vreme sub numele de Knezeg. Se presupune că aşezarea existase încă din epoca lui Árpád, dar nu se cunosc dovezi directe. La rândul lui, Sigismund de Luxemburg (1387-1437), dăruieşte în 1405 moşia lui Somkeréki Antal, ca recompensă pentru faptele de arme, întrucât acesta s-a numărat între  cei care au salvat viaţa lui Sigismund de Luxemburg în bătălia pierdută la Nicopole (1396). István, unul din fii lui Antal, a ridicat o cetate pe moşia de la Gorneşti, construită parţial din piatră, având două bastioane si două turnuri mai mici. Cetatea era înconjurată de un şanţ de apărare, iar intrarea principală era prevăzută cu un pod mobil. Ca dimensiuni, era similară cu dimensiunile castelului baroc de astăzi. Ultimul bărbat din familie, István, moare în 1642. Până la moartea survenită în 1670, soţia lui, Mindszenti Krisztina, a fost proprietara moşiei. Apoi, domeniul ajunge la familia Bánffy, iar după executarea lui Bánffy Dénes în 1674, ea trece în stăpânirea lui Teleki Mihály.

gravură de Ludwig Rohbock 

Neamul Teleki este urmaş al vechii familii Garázda. Blazonul lor, o capră ridicându-se din flăcări, îl primesc de la regele Sigismund, în 1409. Teleki Mihály este unul din cei mai celebri oameni politici ai Principatului transilvan. Este omul de încredere al principelui Apaffi, fiind întemeietorul averii şi puterii familiei. Şi-a pierdut viaţa în 1690 în bătălia de la Zărneşti. După moartea sa, cei cinci fii au devenit conţi ai Sfântului Imperiu Romano-German. Aceştia au fost, la rândul lor, întemeietorii diverselor ramuri ale familiei. Gorneştiul a fost moştenit de către cel mai mic dintre fii, Sándor. Acesta a fost un mecena al bisericii reformate ardelene şi al aşezămintelor de învăţământ reformate. Dintre fii acestuia, s-a născut la Gorneşti Sámuel, cancelar al Transilvaniei şi întemeietorul bibliotecii care-i poartă numele din Tg.-Mureş.

Castelul Teleki, foto: arh. Eugen Greceanu, 1962.
Fototeca Institutului Național al Patrimoniului, Arhiva DMI

Gorneşti a fost moştenit de fiul său László. Acesta a creat o bibliotecă personală şi el este cel care, în locul cetăţii învechite, în 1772 a pornit construcţia unui castel conform gusturilor epocii, construcţia fiind terminată în 1802. Fiul său, József a moştenit de la tatăl dragostea pentru cărţi. Între 1759 - 1761, în timpul unei călătorii prin Europa, i-a cunoscut pe Voltaire şi pe J.J. Rousseau. Datorită urmaşilor săi, biblioteca va constitui baza bibliotecii Academiei de Ştiinţe Maghiare. Moşia de la Gorneşti a fost moştenită de către fiul său, József. De numele acestuia se leagă tranformarea parcului francez în parc englezesc. După moartea sa, survenită în 1817, soţia sa, Teleki Zsófia  i-a ridicat un monument, care se poate vedea şi azi în parcul castelului. Fiul lui, Domokos, a devenit o figură remarcabilă a generaţiei reformiste, cu preocupări în domeniul istoriei. În 1874 se naşte nepotul său (copilul fetei sale Ilona), contele Bethlen István, primul ministru de mai târziu (1921-1931). Alt nepot, Domokos, colecţionar de artă, se dedică arheologiei şi înfiinţează la castel un muzeu, piesele cele mai valoroase constituindu-le colecţia de covoare orientale. Ultimii proprietari ai castelului sunt contele Teleki Mihály (1921-1988) şi soţia, contesa Tisza Aimée (1914-1991). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a valorilor castelului au fost distruse. După naţionalizarea din 1949, până în 2011, în clădire a funcţionat un preventoriu TBC. Din 2011, impozantul monument istoric a revenit în proprietatea familiei Teleki.

Castelul Teleki, foto: arh. Eugen Greceanu, 1962.
Fototeca Institutului Național al Patrimoniului, Arhiva DMI

Am recăpătat proprietatea după un proces de cinci ani, trecând prin cele trei faze ale sistemului judiciar. Am fost obligaţi să menţinem unitatea care a exploatat castelul încă 5 ani iar aceşti ani au fost foarte dăunători, pentru că întreţinerea clădirii a fost neglijată şi ultimele piese care puteau fi furate... au fost furate.

Castelul Teleki


Care a fost motivația recuperării fostului ansamblu nobiliar și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui?

Motivaţia principală a fost de fapt felul în care am fost crescuţi de către părinţii noştri, care au zis întotdeauna că avem o sarcină să salvăm ce este posibil de salvat. Totodată, respectul pe care îl datorăm strămoşilor noştri, care sunt îngropaţi în biserica satului şi în cripta familiei. Aşa că niciodată nu am pus problema să nu încercăm recuperarea şi salvarea acestui castel.

Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare? În ce constă mentenanța acestuia? Puteţi aproxima valoarea investiţiei?

Dacă este să mă uit la castel cu ochiul meu din est, nu este absolut nicio poblemă, dar cu ochiul meu din vest ... sunt foarte multe probleme. Până acum, noi nu am avut nicio legătură cu autorităţile pentru că încă nu s-a făcut nicio lucrare de restaurare. Nu am făcut până acum decât lucrări de conservare şi menţinerea castelului în stare cât mai bună. Nu am obţinut până acum niciun fond pentru întreţinerea clădirii, dar noi, familia, am cheltuit aproximativ 70000 €. Am făcut lucrări de întreţinere cât mai corecte şi încercăm să organizăm diferite evenimente. Încercăm să vedem la ce o să putem utiliza un castel de dimensiuni considerabile în secolul XXI.

SoNoRo Conac, 2013. 

Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți?

În prezent, Castelul Teleki din Gorneşti este un obiectiv turistic din ce în ce mai atrăgător pentru public. Ansamblul este vizitabil pe tot parcursul anului. În general cei mai mulţi turişti vin în perioada aprilie - octombrie, perioada cea mai aglomerată fiind mai, iulie si august. Timpul mediu pe care turiştii îl petrec la noi este de 40 de minute. Majoritatea turiştilor sunt din ţară şi din Ungaria,  dar vin turişti şi din alte ţări ale Europei, chiar şi din locuri mai exotice ca Australia şi Chile. Anul trecut am avut aproximativ 5000 vizitatori. Organizăm o largă varietate de evenimente: Balul Anual al Castelului, Ziua Castelului, concerte, expoziţii, tabere de cercetași sau tabere de creație sau studiu dedicate artiștilor, arhitecților și istoricilor, dar şi nunţi şi alte evenimente private.

Balul Castelului, 2014

Nuntă la Castelul Teleki

Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut în acest sens?

Pentru moment cel mai important lucru pentru noi este să promovăm turismul. Noi suntem încă în perioada de reflecţie privind viitorul castelului. Pentru promovarea castelului organizăm Ziua Castelului. Am avut mai multe publicaţii în mass media internă şi internaţională. Ne puteţi găsi şi pe facebook sau pe site.

(o parte din) echipa Castelului Teleki


***
Acest interviu a fost realizat în aprilie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora, sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.

Următorul episod va fi dedicat conacului Chiroiu din Condeești. Povestea lui, aici.

conacul Chiroiu din Condeești, 2014


***
Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii. Parteneri: Institutul Naţional al Patrimoniului, Asociaţia Istoria Artei, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Mureş.