15 nov. 2016

Castele și conace revitalizate: Conacul Otetelișanu din Benești


În ultimii ani, interesul pentru vechile reşedinţe nobiliare din România a crescut. Fie că e vorba de numărul din ce în ce mai mare de curioşi ce pleacă să străbată satele în căutare de vechi conace, sau de antreprenori ce încep aventura de a readuce astfel de clădiri la frumuseţea de altădată, se poate observa clar un curent din ce în ce mai amplu de redescoperire a reşedinţelor nobiliare extraurbane.

Prin proiectul Monumente Uitate am descoperit la nivelul întregii țări circa 70 de povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Cercetările continuă și în 2016, iar numărul exemplelor de bună practică crește. Anul acesta, ne-am propus să continuăm poveștile cu proprietarii care au ales să revitalizeze astfel de proprietăți, pentru a afla ce i-a motivat, ce provocări au întâmpinat și care le sunt planurile de viitor. Azi, despre Conacul Otetelișanu din Benești, Vâlcea.

foto: 2014: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian

Conacul Otetelișanu din Benești, județul Vâlcea a fost construit la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea de boierii Otetelișeni, o familie de mari patrioți, filantropi și iubitori de cultură națională. Conacul a fost retrocedat descendenților familiei în mai multe etape, între 2000 și 2003. Toate cotele indivizie au fost cumparate ulterior de unul din moștenitori, Valentin Ionescu, care în anul 2013 a înființat Fundația Domeniul Otetelisanu în patrimoniul căreia se află domeniul. Acesta ne-a răspuns la interviu.

1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.

Satul Beneşti este menţionat pentru prima dată în două documente datând din 16 aprilie 1613. Alte acte dezvăluie, însă, realităţi anterioare acestei date, precum și faptul că Otetelişenii stăpâneau moșii în acest sat încă înainte de 1600. Conacul a fost construit la sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIII-lea. Structura sa este de culă, cu elemente brâncovenești.

Conacul de la Benești a fost construit de boierii Otetelișeni, o familie de mari patrioți, filantropi și iubitori de cultură națională. Printre aceștia, Ilie Otetelișanu (care, în 1720, a ctitorit biserica Sfântul Ilie din Craiova), îi îndatora pe moștenitorii săi „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniţă, să hrănească bolnavii”. Iancu Otetelişanu, care a primit, în 1845, direcţia Teatrului Naţional, a încurajat realizarea unui repertoriu original în limba română, susţinând trupa întemeiată de Costache Caragiale.

În acest conac au locuit frații Iordache și Grigore Otetelișanu, mari iubitori de carte, care, în 1835, au înfiinţat împreună, cu cheltuiala lor, prima şcoala de învăţături începătoare în satul Beneşti. În același an, cei doi au ridicat, cu fonduri ale Epitropiei bisericii Sfântu Ilie, o şcoală primară de fete, un pensionat după modelul apusean, prima şcoală de acest gen înfiinţată în Craiova – în care se predau şi obiecte de educaţie practică.

La 10 ianuarie 1799, în această casă s-a născut Petrache Poenaru, pedagog, învățător, inginer și matematician român, membru al Academiei Române și inventator al tocului cu rezervor, brevetat la Paris și Viena în 1827. Alături de Tudor Vladimirescu, pe care l-a însoțit în toată campania sa, Petrache Poenaru a creat, după model francez, actualul Drapel al României și inițiat și a tipărit primul ziar românesc, care se numea “Foaie de Propagandă”. Tudor Vladimirescu a vizitat conacul cu doar câteva săptămâni înainte de a fi arestat și ucis de Eterie, în mai 1821. Boierii Otetelișeni i-au fost întotdeauna apropiați conducătorului mișcării revoluționare, iar acesta avea să le fie alături în vremuri în care “pânza morții părea să li se fi lăsat tuturor pe ochi” – așa cum avea să povestească, într-o scrisoare, Iordache Otetelișanu.

conacul din Benești, via conacul.ro

Lângă conac se află o bisericuță, ctitorită de vornicul Barbu Otetelişanu, în anul 1746. A fost gândită ca biserică de curte, paraclis al curţii boiereşti, unde boierul urmărea slujba. Lăcașul, care avea și funcție de necropolă a stăpânului curţii şi a familiei sale, funcţionează şi astăzi ca biserică a satului.
Nu se știe cine a proiectat acest conac, dar din monografiile realizate de istorici, acesta a fost restaurat de arhitectul Iancu Atănăsescu. Familia Otetelişanu a locuit în conac până la naţionalizare, după care în perioada comunistă semeața casă a devenit muzeu.

Intrarea în posesie s-a facut în mai multe etape, între 2000 și 2003, practic am cumparat toate cotele indivize de la toti ceilalți comoștenitori, astfel încât am ajuns să dețin integral conacul și moșia. În 2013 am constituit Fundația Domeniul Otetelișanu, întreg domeniul fiind acum în patrimoniul Fundației.

foto: 2014: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian

2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?

Resorturi de ordin sentimental m-au impins înspre o atare aventură. Puncte forte: monument de arhitectura brâncoveneasca împletit cu culă, legatura indisolubilă cu istoria unei mari familii boierești din Oltenia care a dat nume mari elitei românești: Ilie, Iordache, Radu, Grigore, Ioan Otetelișanu, Petrache Poenaru etc.
Puncte slabe... amplasarea într-o zonă cvasi necunoscută, dar frumoasă.

3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?

La vremea anului 2001, când a început conservarea/restaurarea, aveam doar ziduri și bucăți de tencuială. Cu autoritățile locale și de patrimoniu a fost simplu: m-au lăsat în pace! Abia intra în vigoare noua lege privind patrimoniul (iunie 2001, cred) și era un haos. Așa că mi-am vazut de treabă, urmărind planurile de restaurare de la 1965 elaborate de arh. Petru Atanasiu, extrase din Arhivele Statului de la Vâlcea. Fondurile au fost exclusiv din resurse personale, valoarea investitiei a depășit cred 500.000 euro, iar durata până la final a fost de cca. 10 ani. Nu mi-am pus problema de recuperare. Costurile de mentenanță se învârt în jurul a 10.000 euro/an, dar aici am în vedere tot ansamblul, adică Conacul cu anexe și restul domeniului: păduri, lacuri, livezi, vii, teren arabil).

foto: 2014: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian

4. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?
Acum, conacul deserveste acțiunile și evenimentele organizate de Fundația Domeniul Otetelișanu, respectiv: rezidențe culturale pentru artiști, evenimente culturale, evenimente locale etc. Nu are destinație de hotel/pensiune.

În 2014 am avut: 4 rezidențe de pictură a câte 10 zile însumând peste 30 de artiști plastici români și străini, o rezidență de film (documentar și scurt metraj coordonată de prof. Moscu Copel), tabăra de jurnalism și fotoreportaj, rezidența de etnografie și multe evenimente culturale (de scurtă durată, 1-2 zile). În 2015 am avut 3 rezidențe de arte, una de film și foto, o tabăra de etnografie, un workshop de turism cultural și câteva expoziții.

5. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?

Evident că este important, mai ales că dorim să introducem conacul în circuite de turism cultural ca un loc ce merită vizitat. Altminteri suntem deschiși oricărei inițiative de acest gen, iar dorința noastră de a revitaliza conacul și de a atrage public ne motivează în toate activitățile pe care le desfășurăm.
Suntem prezenti în mediul virtual pe www.conacul.ro, și pe FB - Conacul Otetelișanu.

foto: 2014: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian

***
Acest interviu a fost realizat ca parte a proiectului Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.

Următorul episod va fi dedicat castelului Bánffy din Sâncrai. Povestea lui, curând.

Castelul Bánffy din Sâncrai
foto: Zoltan Lorincz

Citește despre Monumente Uitate - castele și conace revitalizate:

***
Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate este un proiect cultural realizat cu sprijinul financiar al Administrației Fondului Cultural Național. Parteneri: Universitatea Babeș-Bolyai, Grupul PONT, Asociația Castel Teleki, Muzeul Județean Mureș, Ordinul Arhitecților din România - Filiala Transilvania.

10 nov. 2016

ARCHÉ Heritage Talks: Dialog și sinergie pentru revitalizarea castelelor și conacelor din România

Care sunt etapele unei restaurări de succes?
Cum pot fi conacele și castelele din România aduse în atenția publicului larg după ce, mai bine de decenii, au fost excluse din circuitul economic?
Care sunt specialiștii a căror expertiză este necesară pentru implementarea proiectelor de revitalizare? 
Cum se pot finanța aceste proiecte?
Care sunt normele legale ce trebuie respectate în derularea lucrărilor de restaurare?

...Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care proprietarii de castele și conace din România și le pun în mod frecvent și la care răspunsurile se lasă, de multe ori, îndelung așteptate.

În același timp, există o serie de foste reședințe nobiliare care deja au făcut obiectul unor intervenții de revitalizare sau chiar restaurare. Acestea sunt clădiri de patrimoniu ale căror proprietari au găsit răspunsuri la întrebările de mai sus - clădiri care au devenit adevărate motoare de dezvoltare pentru comunitățile locale și care generează beneficii economice, dar și sociale pentru o varietate de stakeholderi, de la proprietari la mici antreprenori și autorități locale.

Pentru ca exemplele de bună practică să fie diseminate către cât mai mulți proprietari de castele și conace din România, dar și pentru a stabili un dialog eficient, pe termen lung, atât între proprietari, cât și între proprietari și specialiști din diverse domenii conexe protejării patrimoniului, Asociația ARCHÉ a lansat, în prag de toamnă, seria de evenimente ARCHÉ HERITAGE TALKS.

Prima ediție a avut loc marți, 11 octombrie 2016, locul de desfășurare fiind - nu întâmplător - unul emblematic pentru patrimoniul construit: Hanul lui Manuc din București. Evenimentul a fost deschis de către Ștefan BÂLICI, arhitect și manager al Institutului Național al Patrimoniului, care a realizat o radiografie a principalelor constrângeri în protejarea patrimoniului construit: finanțarea discriminatorie a proiectelor de restaurare prin orientarea fondurilor disponibile din Planul Național de Restaurare strict către proprietarii publici și cultele religioase, absența datelor privind situația actuală a proprietăților incluse pe Lista Monumentelor Istorice, absența resurselor necesare monitorizării permanente a stării de conservare a monumentelor istorice și impunerii de sancțiuni pentru proprietarii care nu respectă obligațiile prevăzute de lege.

Ulterior, discuțiile cu specialiștii invitați au vizat atât posibilitățile de finanțare a proiectelor de revitalizare, cât și soluțiile de marketing disponibile proprietarilor și administratorilor de clădiri de patrimoniu.

La discuții au fost prezenți proprietari de castele și conace de pe întreg teritoriul tarii, care dețin imobile în diferite stări de conservare, factorul comun fiind dorința acestora de a le transforma în destinații turistice și povești de succes:

Urmăriți acest link pentru pozele oficiale de la evenimentul ARCHÉ HERITAGE TALKS

„Această serie de evenimente a pornit de la o nevoie reală de dialog interdiscilinar, prin care problemele proprietarilor de monumente să fie analizate, în vederea trasării unor direcții de acțiune concrete și direct conectate la situația din teren. Sperăm că prin prezentarea unor modele de bună practică dar și prin creionarea unor soluții viabile, să ajustăm tonul discursului public despre starea castelelor și conacelor din România. Considerăm că împărtășirea directă a experiențelor între proprietarii privați, cea mai mare categorie de proprietari, va duce la o schimbare de paradigmă, demonstrând că revitalizarea castelelor și conacelor este, într-adevăr, posibilă”.

arh. Camelia Raluca BĂRBULESCU,
președinte al Asociației ARCHÉ

18 oct. 2016

Istorie și multiculturalitate: grădinarii Bucureștiului


Asociația și Editura Istoria Artei aduce la lumină poveștile unor personalități ale căror nume au rămas strâns legate de istoria capitalei și ale căror proiecte au rafinat de-a lungul timpului imaginea Bucureștiului. 

Prin proiectul „Istorie și multiculturalitate: grădinarii Bucureștiului” și broșura „Grădini bucureștene și peisagiști din spațiul cultural german” se prezintă istoria principalelor grădini publice bucureștene și amenajări peisagistice, începând cu secolul al XIX-lea și până în anii '30 ai secolului al XX-lea: Kiseleff, Cișmigiu, Cotroceni, Icoanei, Ioanid, Herăstrău, Botanică, grădinile palatelor regale. Dintre personalitățile care și-au adus contribuția la înfrumusețarea capitalei sunt evocate: Louis Adolphe Leyvraz, Carl Friedrich Wilhelm Meyer, Rudolf von Borroczyn, Franz Harrer, Vladimir de Blaremberg, Johann Schlatter, Ulrich Hoffmann, Wilhelm Knechtel, Friedrich (Fritz) Rebhuhn. De origine prusacă, elvețiană sau austriacă, de profesie horticultori, botaniști, ingineri, arhitecți, peisagiști, toți își leagă numele de apariția și dezvoltarea marilor grădini bucureștene, jucând un rol fundamental în amenajarea și modernizarea spațiului public și privat.

Casa de cultură „Friedrich Schiller” în parteneriat cu Asociația Istoria Artei organizează un dublu eveniment în 1 noiembrie, începând cu ora 18:30: conferința publică și lansarea broșurii. Invitați: istoric de artă Oana Marinache, arh. Raluca Zaharia și fotograf Cristian Gache. Toți participanții la evenimentul din 1.11.2016 vor primi un exemplar gratuit.

Proiectul a fost realizat cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Guvernului României și al Casei de Cultură „Friedrich Schiller”.

Ne bucurăm să susținem ca parteneri acest demers și vă invităm să descoperiți istoria fascinantă a grădinilor Bucureștiului. 


14 iun. 2016

Școala de Vară la Castel | Continuă povestea domeniului Teleki din Gornești

Asociaţia ARCHÉ, împreună cu Asociația Castel Teleki organizează, în perioada 19-29 iulie 2016,
Școala de Vară la Castel, ediția Gornești, județul Mureș.

10 zile | un castel | lucru în echipe interdisciplinare | idei creative | o experiență de neuitat


************************************
Later edit:


Am avut peste 100 de înscrieri la ‘Școala de Vară la Castel' și ne bucurăm să găsim studenți plini de energie și pasionați de patrimoniul construit, care doresc să se implice în proiectul nostru.
Avem planuri mari pentru vara aceasta, și gânduri ambițioase de a replica acest proiect pe viitor, pentru a ajuta la conturarea unor strategii de refuncționalizare sustenabilă a fostelor domenii nobiliare din România.
Vă mulțumim tuturor pentru interes, ne dați încredere și curaj să realizăm astfel de proiecte inovatoare, la care sperăm că vă veți alătura cu același entuziasm.
Aici puteți găsi lista participanților selectați pentru 'Școala de Vară la Castel', ediția Gornești 2016:
http://bit.ly/participanti-Scoala-de-Vara2016

************************************
Cu un puternic caracter interdisciplinar, 'Școala de Vară' îmbină activități de cercetare, observare și interpretare, cu experiența autentică de la castelul familiei Teleki. Principalul obiectiv al acestui proiect este creionarea unei strategii de revitalizare a castelului baroc și a domeniului din Gornești.
'Școala de Vară' le va oferi participanților  posibilitatea de a lua parte la ateliere captivante cu scopul de a înțelege situația complexă a monumentelor istorice. Următorul pas în demersul acestor ateliere este de a pune bazele unei strategii de refuncționalizare sustenabilă a unui obiectiv de patrimoniu. În timpul celor 10 zile din cadrul școlii de vară, participanții vor urma un program ofertant, ce combină partea de teorie – prin prelegeri și prezentări – cu exerciții practice, desfășurate în echipe de lucru formate din studenți cu specializare în economie și turism cultural, sociologie, istoria artei, arhitectură și peisagistică. Specialiști dedicați din fiecare domeniu vor contribui la dezvoltarea capacității participanților de a înțelege fiecare domeniu în parte și de a lucra în echipe multidisciplinare.
Activitățile principale vor fi:
  • Cercetare și observare
  • Elaborarea de studii de specialitate
  • Focus grup cu comunitatea locală
  • Excursii de studiu (Gurghiu și Reghin)
  • Elaborarea, de către echipe interdisciplinare, a unor strategii de revitalizare a castelul baroc și domeniului Teleki de la Gornești
  • Prezentarea ideilor de revitalizare, în cadrul unei conferințe
În vederea înțelegerii tuturor factorilor, se vor utiliza ca bază de lucru releveul și studiul istorico-arhitectural, realizate în cadrul workshop-ului asemănător, desfășurat de Asociația Castel Teleki în anul 2015. Pentru realizarea strategiei de reutilizare a proprietății, Asociația ARCHÉ va pune la dispoziție o analiză ce prezintă diferite idei de reabilitare și revitalizare, de care au beneficiat castele și conace din România.
O parte importantă a proiectului va fi implicarea comunității locale în procesul de revitalizare. În acest scop, va fi realizat un studiu sociologic, prin care se va evalua relația comunității locale cu monumentul și se va organiza un focus group care să faciliteze comunicarea directă dintre participanți și localnici.
Iar pentru a descoperi mai multe posibilități de restaurare, în cadrul Școlii de Vară vom organiza excursii de studiu la castelele din împrejurimi, precum Gurghiu și în orașul Reghin, unde vor fi prezentate diferite exemple de intervenții de reabilitare și de revitalizare a unor clădiri de patrimoniu.
Poți parcurge prezentarea pe scurt a proiectului aici.
Cine și cum poate participa?
'Școala de Vară' de la Gornești se adresează studenților în ani terminali cu specializări în :
  • economie și turism cultural
  • sociologie
  • istoria artei
  • arhitectură
  • peisagistică
Așadar, dacă ești student la una dintre aceste specializări, iubești patrimoniul și vrei în același timp să-ți petreci 10 zile înconjurat de decorul de vis al domeniului Teleki din Gornești, învățând de la specialiști de renume în domeniu, te așteptăm alături de noi! Tot ce trebuie să faci este să completezi formularul de AICI cu un simplu click, până la data de 4 iulie 2016.

Ce înseamnă 'Școala de Vară' de la Gornești pe scurt?
http://bit.ly/Call-Scoala-de-Vara-la-Castel2016
Urmărește și tu pas cu pas evenimentul 'Școala de Vară la Castel', Gornești, 2016

Taxă de participare:
Cu garanția că vei lua parte la un proiect de neuitat, tu trebuie doar să găsești drumul până la Gornești. Mai departe, asigurăm noi restul cheltuielilor: cazarea și mesele pe timpul școlii de vară, materialele de lucru, participarea la prelegeri, cât și excursiile de studiu la castelul din Gurghiu și la Reghin.
Te asigurăm că este o oportunitate perfectă să înveți lucruri interesante și să te distrezi cultural la castelul din Gornești! Nu rata șansa de a lua parte la această experiență incredibilă!
Notă: Din rațiuni logistice, cheltuielile pe care le putem acoperi nu includ transportul până la Gornești. Variantele de transport vor fi prezentate și stabilite individual, după confirmarea listei finale de participanți.

***
'Școala de Vară' de la Gornești este un proiect derulat de Asociaţia ARCHÉ și Asociația Castel Teleki, în parteneriat cu Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea Sapientia din Târgu Mureș, Muzeul Județean Mureș, Grupul PONT și Ordinul Arhitecților din România – Filiala Transilvania.  
Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și Departamentul Pentru Relații Interetnice.

11 ian. 2016

Castelele și conacele revitalizate, „oaspeți” de seamă la Muzeul Cotroceni



Anul cultural 2016 debutează în București cu cel mai recent proiect al Asociației ARCHÉ, expoziția Monumente Uitate: castele și conace revitalizate, al cărei vernisaj va avea loc joi, 14 ianuarie, începând cu ora 18:00, la Muzeul Național Cotroceni. 

Cu această ocazie, Asociația ARCHÉ invită publicul larg să descopere poveștile din spatele proiectelor de revitalizare a unor castele și conace de pe întreg teritoriul României, relatate chiar de către cei care le-au inițiat și implementat: proprietari și administratori, intervievați de membrii echipei ARCHÉ în cadrul unui proces laborios de documentare și cercetare. 

Astfel, prin proiectul Monumente Uitate: castele și conace revitalizate, Asociația ARCHÉ își propune să promoveze o serie de inițiative de salvare a patrimoniului cultural construit care se pot erija în exemple de bune practici pentru alți actori implicați în managementul și valorificarea clădirilor istorice. Practic, expoziția urmărește să demonstreze că reședințele nobiliare – chiar și cele puțin cunoscute publicului larg - pot fi reintegrate în circuitul turistic și economic și pot deveni surse de dezvoltare pentru comunitățile locale. În acest demers, Asociația ARCHÉ aduce în discuție o paletă variată de abordări, idei interesante de revitalizare, proiecte de reabilitare în curs sau recent realizate și restaurări de succes efectuate înainte de 1989. Proiectele expuse prezintă informații referitoare la procesul de retrocedare al proprietăților, relația cu autoritățile statului, inițiativele de revitalizare sau reabilitare sau, după caz, procesul de mentenanță al clădirilor, finanțarea necesară implementării unor astfel de activități şi perspective de dezvoltare.

În România se păstrează astăzi în jur de 1000 de foste reşedinţe extraurbane ale elitelor locale, datând din secolul al XVI-lea până în prima jumătate a secolului XX. Acestora li se adaugă alte numeroase reşedinţe dispărute de-a lungul timpului, dar ale căror imagini şi istorie se păstrează încă. Acestea constituie o componentă aparte a patrimoniului construit naţional, insuficient cunoscută sau valorificată astăzi.

Expoziția face parte din proiectul multianual Monumente Uitate, implementat de Asociaţia ARCHÉ. Acesta are ca principale obiective construirea repertoriului ansamblurilor extraurbane ale aristocraţiei de altădată, de pe actualul teritoriu al României, creşterea notorietăţii acestora în rândul publicului larg şi crearea unui spaţiu de dialog între specialişti, beneficiari şi pasionaţi ai acestui segment de patrimoniu.

Asociaţia ARCHÉ are ca scop cercetarea, protecţia, conservarea, punerea în valoare şi promovarea patrimoniului cultural. Organizaţia îşi propune să atragă atenţia, alături de alte organizaţii de profil, asupra faptului că patrimoniul este o resursă sensibilă şi sofisticată, în continuă nevoie de cunoaştere şi gestionare responsabilă.

Expoziția poate fi vizitată la Muzeul Național Cotroceni până la data de 30 ianuarie 2016, de marți până duminică, în intervalul orar 9:30 - 16:30, în baza actului de identitate în original. Mai multe detalii referitoare la vizitarea Muzeului Național Cotroceni sunt disponibile pe pagina web a muzeului. Evenimentul este realizat cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, în cadrul programului dedicat Zilei Culturii Naționale – 2016. 



15 nov. 2015

Sesiune de comunicări: Proiecte finanțate de către UAR din Fondul „Timbrul Arhitecturii”

Avem plăcerea de a vă invită, vineri, 20 noiembrie la sesiunea de comunicare a rezultatelor proiectelor culturale finanțate de Uniunea Arhitecților din România în 2015 din Fondul „Timbrul Arhitecturii”. Evenimentul va avea loc cu începere de la ora 11:00 la Centrul de Cultură Arhitecturală al UAR din Str. J. L. Calderon, nr. 48, București. 



Program

11:00 Deschidere sesiune 

11:05 Editarea albumului monografic: Ionel Cândea, „Cetatea Brăilei. Istoric. Reconstituire. Valorificare” / Muzeul Brăilei „Carol I” / prezintă Ionel Cândea 

11:25 „Verna-cultura. Meșteșuguri tradiționale în context contemporan” / Asociația Moara de hârtie / prezintă Andreea Matache 

11:45 Adoptă o Casă la Roșia Montană (campania 2015) / Asociația Aurarilor „Alburnus Maior” / prezintă Stefan Bâlci, Virgil Apostol 

12:05 Curs de specializare în reabilitarea patrimoniului construit / Fundația Transilvania Trust / prezintă David Baxter

12:25 Tabăra de vară „Șomcuta” / Fundația culturală și de caritate pentru protecția patrimoniului cultural național „Carpatica” / prezintă Ionel Vitoc 

12:45 Expoziția permanentă: Civilizația sătească moșnenească / Asociația Română pentru Sate și Târguri „Ecovast” / prezintă Calin Hoinarescu 

13:05 Între blocuri-revitalizare urbană în cartiere, Iași, 2015 / Asociația Heritage / prezintă Silvia Oostveen 

13:25 Pauza 

13:45 Cărți fundamentale pentru arhitecți: „Cele șapte lămpi ale arhitecturii” - John Ruskin / Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” / prezintă Magda Teodorescu, Ilinca Păun - Constantinescu 

14:05 Revista Repere / Asociatia Arhitecților Iași / prezintă Aicoboie Andreea, Crețu Larisa 
14:25 De-a Arhitectura - Formarea îndrumătorilor 2015 / Asociația De-a Arhitectura / prezintă Claudia Pamfil, Vera Marin 

14:45 Restituții: Orașe la începuturile Evului Mediu românesc / Fundația Arhitext design / prezintă Arpad Zachi 

15:05 Arhitectul Ion Căpșuneanu - cercetare monografică / Asociația Centrul de Studii Istorice și Arhitecturale / prezintă Vlad Mitric 

15:25 Restauratori români: Arhitectul Ion D. Trajanescu - 140 de ani de la naștere / Institutul Național al Patrimoniului / prezintă Anca Filip 

15:45 Camera cu relevee. Digitizarea și documentarea arhivei de relevee DITACP-UAUIM / UAUIM / prezintă Irina Calotă 

16:05 Monumente Uitate - Descoperă patrimoniul prin fotografie / Asociația Arché / prezintă Raluca Bărbulescu, Irina Leca


13 nov. 2015

Castele și conace revitalizate: Conacul Manaszy din Hodoni




Domeniul Manaszy din Hodoni, cu o istorie de aproape două secole, este un ansamblu reprezentativ pentru peisajul rural și istoria Banatului. Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ansamblul cuprinde un conac neoclasic de mici dimensiuni, dependințe administrative și un parc - probabil în primă fază o grădină englezească, ce a primit elemente peisagere formale către sfârșitul secolului al XIX-lea. Conacul, elementul central, este reprezentativ pentru conacele de dimensiuni reduse din Banat, stilul neoclasic fiind adoptat și propagat în epocă și regiune de nobilimea mică și mijlocie. În 2004, când a fost retrocedat, ansamblul se afla într-o stare avansată de degradare. Clădirile şi parcul fuseseră abandonate în perioada de după 1989 şi lăsate în paragină. Noii proprietari au decis să restaureze conacul și, cu o intervenţie minimală, ansamblul a fost transformat în centru de evenimente, devenind un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte valorificarea ansamblurilor nobiliare bănăţene. La întrebări ne-au răspuns proprietarii actuali.



1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.

Satul Hodoni (Odon, Odogny, Odoign, Hodony) este menţionat în documente începând cu anul 1717. În anul 1813, familia de baroni Manaszy-Barco dobândeşte proprietatea şi îşi ia co-nomenul „de Hodony”. În anul 1840 se construieşte “curia” (conacul) familiei de baroni, amplasată pe un domeniu care cuprindea numeroase clădiri anexe, parcuri, plantaţii de arbori şi alei. Amplasamentul domeniului, vizibil în hărţile din anii 1860, este identic cu cel de astăzi.

După anul 1874, domeniului trece succesiv în proprietatea altor familii: în 1874 proprietar este arhiducele Ioan de Toscana, în 1877 este proprietară Francisca Todesco, în 1879 proprietarii sunt Eross Bela și Geza, iar de la aceștia, în 1888, domeniul este cumpărat de Kastory Ioan si Mihai, ultimul rămânând proprietar pentru o perioadă mai îndelungată.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, domeniul a fost cumpărat de către Toma Surlaş, comerciant din Timişoara. După război, domeniul este naţionalizat de regimul comunist şi trecut în proprietatea statului. Pentru o perioadă, conacul şi domeniul înconjurător au găzduit casa de protocol a societății Comtim. În anul 2004 a fost redobândit de proprietarii de drept.


2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?

Iniţial am dorit obţinerea de despăgubiri pentru proprietatea confiscată, dar în momentul în care am vizitat pentru prima oară domeniul am rămas iremediabil fascinaţi. Existând posibilitatea retrocedării în natură, am optat pentru această cale. Punctele forte ale proprietății sunt suprafaţa mare a domeniului şi diversitatea, fapt care îi dă un farmec aparte. Ca puncte slabe se pot menţiona accesul destul de dificil din Timişoara (deşi aflat la o distanţă de doar 24 de km, drumul de acces este pe anumite porţiuni în stare destul de proastă) şi absenţa unor locuri de cazare în incintă.


3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?

În momentul intrării în posesie, ansamblul era în stare de degradare. Era părăsit de cca. 10 ani, timp în care clădirile au fost golite de mobilier, dotări etc., livada şi parcul erau neîngrijite, nu existau niciun fel de utilităţi: curent, apă, încălzire. Primele măsuri au constat în refacerea branşamentelor de curent şi apă curentă. În anul 2008 am început reabilitarea conacului şi a clădirilor anexe. O mare parte din mentenanţă este dirijată spre întreţinerea spaţiilor verzi. Dată fiind suprafaţa mare a acestora, este vorba de un proces continuu. Procesul de restaurare nu este încheiat, anual fiind „atacate” noi obiective (de ex. reabilitarea parcului sau a iazului).


4. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?

În prezent proprietatea funcţionează ca locaţie pentru evenimente sub denumirea de Conacul Hodoni. Această funcţiune a fost aleasă în concordanţă cu caracteristicile domeniului şi cu nevoia ca domeniul să fie auto-suficient, adică să genereze fondurile necesare pentru întreţinerea sa.  Perioada cea mai activă din punct de vedere al evenimentelor este cea a verii, lunile iunie – septembrie, dar au avut loc şi evenimente în lunile de iarnă. Numărul de participanţi per eveniment este de aproximativ 150.


5. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?

Pe lângă organizarea de evenimente, dorim să avem şi o latură culturală a Conacului Hodoni. În acest sens am avut o colaborare cu Facultatea de Arhitectură Timişoara, în care am sponsorizat practica studenţilor în anul 2013 şi am găzduit un concert de muzică de cameră în cadrul festivalului SoNoRo Conac în 2014. Conacul Hodoni a fost prezentat în reportaje ale postului Digi24. De asemenea, avem pagina de prezentare pe www.conaculhodoni.ro și facebook.




***
Acest interviu a fost realizat în iunie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.

Următorul episod va fi dedicat conacului Otetelișanu din Benești. Povestea lui, curând.

foto: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian

Citește despre Monumente Uitate - castele și conace revitalizate:

***
Monumente Uitate -  Castele și conace revitalizate este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii. Parteneri: Institutul Naţional al Patrimoniului, Asociaţia Istoria Artei, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Mureş.