10 mar. 2009

Castelul de la Mediesul Aurit


Mediesul Aurit este un sat din judetul Satu Mare care are in centru un castel renascentist, candva inima intregii regiuni. Chiar denumirea satului este in stransa legatura cu castelul: Mediesul Aurit provine din cuvantul maghiar “megye” (judet, comitat), iar adjectivul “aurit” trimitea la bogatia castelului presupus a fi fost decorat in interior numai cu foita de aur.

Localitatea Mediesul Aurit si castelul la Ridicarea Iozefină (1782-1785)
Viata castelului, invaluita in parte in ceata, lasa sa se citeasca totusi cateva momente. De exemplu, anul 1630 cand castelului este construit in forma pe care o are azi si care marcheaza inceputul perioadei lui de glorie. O inscriptie deasupra intrarii in castel aminteste:

ANNO D[OMI]NI MDCXXX MAG[NIFI]C[US] SIGIS[MUNDUS] DE LONIA COMES CO[MI]T[A]T[US] CRASNEN[SIS] A FVNDAMENTIS EXTRVXIT

IN ANUL DOMNULUI 1630 MARELE SIGISMUND DE LONIA COMITELE COMITATULUI CRASNEI A RIDICAT DIN TEMELII
Castelul exista insa de cateva secole. Sapaturi arheologice atesta existenta unor fortificatii in acest loc inca din secolele IX-X, iar cronicile mentioneaza in secolul XIII (1278) existenta unei “vile Megyes”, proprietate a lui Andras, fiul lui Jako din neamul Kaplyon.
--> La inceputul secolului XVI domeniul, impreuna cu castelul, apartinea familiei Bathory (una din cele mai importante din Transilvania) care il cucerise in 1493 de la “neamul Pok” si care il stapaneste vreme de un secol, pana cand prin succesiune ajunge in posesia lui Sigismund Lonyai.
Sigismund Lonyai modifica cladirea conform cerintelor epocii: castelul trebuia sa indeplineasca atat rol de aparare, fiind echipat corespunzator pentru a face fata luptei cu arme de foc, inclusiv tunuri, si sa raspunda in acelasi timp necesitatilor de locuire luxoasa pe care le impunea statutul de familie nobiliara.

Un exercitiu de imaginatie.

Strabatem satul.
Ajungem la castelul inconjurat de un sant de aparare adanc de 3 metri, placat cu piatra si umplut cu apa, peste care se trece pe poduri de lemn basculante, pazite de soldati in slujba lui Sigismund Lonyai.
Intrarea in castel se face pe sub turnul de intrare octagonal, inalte de 4 etaje, pe sub frontonul cu inscriptia mentionata. De la partea superioara a turnului soldatii de straja supravegheaza imprejurimile.


Intram. Forfota. Planul castelului este ogranizat in jurul curtii interioare patrate care are in centru o fantana. Fantana serveste adaparii cailor si pregatirii bucatelor si in caz de asediu. Cum intri, in fata, se afla aripa de nord, in care locuiesc soldatii, trupele lui Sigismund. Pe latura sudica sunt apartamentele familiei. Corpurile de pe est si vest adapostesc grajdurile, bucataria, alte anexe. Castelul are 2 etaje, plus parterul. Pe est si vest parterul este liber, porticuri cu coloane. Cursive de lemn si scari tot din lemn asigura pe exterior circulatia intre etaje. In interior, in corpul de locuit al familiei, exista si o scara de piatra, scara secreta ascunsa intr-unul din turnuri. Scara cobora pana in pivnita, unde tuneluri secrete fac posibila parasirea castelului in caz de asediu.

Camerele de locuit sunt spatioase, insirandu-se una dupa alta, bogat decorate, asa cum atesta marturii din secolul al XVII-lea. Doua incaperi sunt in special mentionate, asa numita Camera a paradisului (preferata Annei Lonyai, fiica lui Sigismund Lonyai) numita astfel datorita frescelor ce o impodobeau si cealalta, prezentand scene cu nimfe, denumita Parnasus.

Cand Sigismund Lonyai moare, castelul revine fiicei acestuia, Anna, casatorita cu Ioan Kemeny (1607-1662), principe al Transilvaniei intre 1660 si 1662. Castelul rezista invaziei otomane din 1661, dar satul este distrus. In 1670, Anna Lonyai, impreuna cu alti nobili locali pun la cale o ambuscada impotriva mercenarilor germani din cetatea Satu Mare care pradau constant satele aflate pe domeniile lor. Expeditia este un success, dar cei ce au pus-o la cale – inclusiv Anna – sunt pedepsiti de guvernatorul Transilvaniei Mihaly Apafy. Sunt condamnati la moarte iar bunurile lor sunt confiscate.

In 1707 castelul este incendiat in timpul revolutiei lui Francisc Rakoczi II.

Ruinele sunt cumparate in 1732 de familia Wesselenyi, iar apoi de familia Teleki, in posesia careia se vor afla pe tot parcursul secolului XIX.

Se pare ca in 1920 castelul este cumparat de regele Carol al II-lea.

In 1940-41 castelul este restaurat spre a deveni spital militar.

In 1945 castelul este distrus de trupele sovietice.


De atunci, castelul a ramas in paragina. In anii 70, lucrarile de consolidare a castelului au constat in punerea unor zabrele de lemn la ferestre, turnarea unor centuri de beton si zidirea tunelurilor. Asa arata castelul in prezent.



mai multe imagini: I, II, III; monumenteuitate.org

Localizare
Coordonate GPS: Lat. 47.78812 / Long. 23.13358
Adresa: Str. Principală 157A, sat MEDIEŞU AURIT; comuna MEDIEŞU AURIT, jud. Satu Mare


View Larger Map

Un comentariu:

Stefan Tapalaga spunea...

Pacat ca in 1945 chiar la terminarea razboiului a fost distrus!