Palatul Bethlen de la Sânmiclăuș

Palatul Bethlen de la Sânmiclăuș este o construcție unică în genul ei: aflată la limita dintre Renaștere și Baroc, clădirea a fost ridicată de Miklos Bethlen (1642-1716) după planurile pe care el însuși le-a realizat.

Localitatea Sânmiclăuș si palatul la Ridicarea Iozefină (1769-1773); in imagine se observă două clădiri cu plan patrulater și turnuri de colț, palatul Bethlen este cel cu zidul circular (dreapta).

Miklos Bethlen făcea parte din importanta familie nobiliară Bethlen de Bethlen. Tatăl său, Janos Bethlen, om de încredere al principilor Gheorghe Rakoczi I si Gheorghe Rakoczi II, devine, sub Mihai Apaffi I, cancelar al Transilvaniei. Într-o perioadă în care Transilvania se afla într-o poziție delicată, prinsă la mijloc între cele două mari imperii, Otoman și Habsburgic, fiind în plus tulburată de conflictele religioase dintre catolici și protestanți, Janos Bethlen și apoi Miklos Bethlen, au jucat un rol determinant în viața Principatului, luptând pentru păstrarea independenței Transilvaniei și drepturile protestanților din Principat.

Tânarul Miklos Bethlen urmează întâi colegiile de la Alba-Iulia și Cluj, apoi, la 19 ani pleacă să își continue studiile în principalele centre de cultură ale lumii protestante europene, la Heidelberg (în 1661), Utrecht și Leyden (în1663). De asemenea, întreprinde călătorii prin Europa, familiarizându-se cu mediile sociale, culturale și politice din Franța, Germania, Olanda, Anglia și catolica Italie. La întoarcerea în țară, se îndeletnicește cu scrisul, tipărind texte (“Austriacae austeritatis continuatio”,” Apologia ministrorum”,”Moribunda Transylvania”) menite să informeze publicul european asupra abuzurilor Contra-Reformei în Ungaria (aflată sub stăpânire Habsburgică).

Pe plan politic, Miklos Bethlen se implică în acțiunile conspirative ale maghiarilor din Imperiulul Habsburgic împotriva austriecilor și militează pentru păstrarea independenței Transilvaniei, întreținând relații diplomatice cu Franța și argumentând în fața lui Mihai Apaffi I necesitatea de a încheia alianțe cu rivalii Imperiului Habsburgic din Europa Occidentală.

În 1676, Mihai Apafi dă ordin ca Miklos Bethlen, împreună cu Beldi Pal, să fie închiși în cetatea Făgărașului, suspectați fiind că încearcă să creeze o mișcare dizidentă în cadrul principatului, prin exploatarea nemulțumirile sașilor și secuilor. Un an mai târziu, sunt eliberați amândoi.

În ultimii ani ai secolului XVII, când Transilvania intră totuși sub dominație habsburgică, Miklos Bethlen merge la Viena pentru a negocia statutul Transilvaniei în cadrul Imperiului și reușește să obțină în 1690 semnarea Diplomei Leopoldine, prin care Transilvania e declarată provincie autonomă a Imperiului, primind astfel libertăți administrative, religioase, fiscale și militare însemnate. Un an mai târziu, Miklos Bethlen pierde alegerile pentru funcția de guvernator al Transilvaniei, la numai 6 voturi diferență de György Banffy. Miklos Bethlen devine cancelar, iar în 1696 este innobilat conte și primește 40.000 de forinți de rhin.

În 1704, persecuțiilor austriecilor împotriva protestanților din Transilvania îl determină pe Miklos Bethlen să scrie un pamflet, pe care încearcă să îl trimită ambasadorilor Olandei și Angliei la Viena. Manuscrisul este însă interceptat, iar Miklos Bethlen este acuzat de trădare. Începând cu acest moment și până în 1716, Miklos Bethlen își petrece viața în captivitate. În 1708 este transporat la Viena pentru a fi judecat, dar procesul întârzie. Între timp, Miklos Bethlen își scrie memoriile, “Sudores et cruces Nicolai comitis de Bethlen”, act istoric și literar fundamental pentru înțelegerea gândirii lui Miklos Bethlen și a epocii sale.

palatul de la Sânmiclăuș intr-un desen de Cserna Károly, din in cartea
''Monarhia Austro-Ungara in cuvinte si imagini'' (vol. 23, 1901)

Din punct de vedere “domestic”, Miklos Bethlen construiește în perioada 1668-1683 un palat la moșia de la Sânmiclăuș (magh. Bethlenszentmiklos), moșie aflată în posesia familiei încă din secolul XIV. Familiarizat cu arhitectura din anii de studii la Utrecht și Leyden, pasionat de arhitectură în măsura în care traduce, la întoarcerea în țară, un tratat german de arhitectură (niciodată publicat), Miklos Bethlen își face singur planurile palatului. Pentru o persoană altfel aliniată la gusturile și modele vest-europene, Miklos Bethlen face prin palatul de la Sanmilăuș dovada unor înclinații marcate puternic de tradiția locală: într-o Europă barocă, palatul de la Sânmiclăuș păstrează un aspect de Renaștere târzie.


Planul palatului, un pătrat fără curte interioară, cu colțurile marcate de volume asemănătore unor turnuri, amintește de planurile de factură renascentista ale castelelor de la Cetatea de Baltă și Ozd. Modificările aduse de Bethlen acestui tip de plan includ diminuarea dimensiunilor a două dintre ”turnuri” și introducerea, între ele, a unei spectaculoase logii pe două etaje, deschise spre Mureș. Spațiu interior al palatului este organizat cartezian, fiind împărțit în nouă zone identice ca dimensiuni. Camerele sunt acoperite cu bolți renascentiste, acoperite la rândul lor cu stucaturi colorate. Ușile și ferestrele păstrează ancadramente de piatră sculptate în manieră renascentistă.

Palatului i se adaugă în 1686-1689 o fortificație constînd în ziduri de apărare, cinci bastioane și un șanț de apă, dar din fortificație nu se mai păstrează astăzi nimic.

un plan al ansamblului din 1765; sursa: B. Nagy Margit - Reneszánsz és barokk Erdélyben.

Menționat în sursele online ca „arhitect”, Miklos Bethlen a fost un nobil de secol XVII cu o educație aleasă și orizonturi largi, dar nu un architect în sensul în care înțelegem noi termenul astăzi. De altfel, configurația planului, organizarea fațadelor și detaliile decorative ale palatului trădează o doză de amatorism care contribuie pitorescul clădirii.

În 1765 palatul este modificat în stil baroc de Franz Schweininger.

În 1856 domeniul trece din posesia familiei Bethlen în posesia familiei Bruckenthal, care renovează palatul și îl transformă în școală agricolă. Blazonul familiei este inca vizibil.

În 1918 domeniul intră în posesia statului, iar în timpul regimului comunist palatul devine parte a IAS-ului Jidvei, aceeași soartă pe care a avut-o și castelul Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă.

Astăzi palatul este în proprietate privată, dar neutilizat. Aparține, la fel ca ansamblul din Cetatea de Baltă, companiei Jidvei care a început recent lucrări în vederea restaurării lui.

Update: Imagini de arhiva.

(sus) imagini din prima jumatate a secolului al XIX-lea.
sursa: ERDÉLY. Magyar Történelmi Társulat (1940)

Localizare:
Adresa: Str. Principală 68, sat SÂNMICLĂUŞ; jud. Alba
Coord. GPS: Lat. 46°14'44.22"N / Long. 24° 3'48.06"E
Localitati invecinate: Blaj (15 km); Alba Iulia (37 km); Medias (26 km); Cetatea de Balta (6 km) - Castelul Bethlen Haller.



View Larger Map

articol de Cristina Chira