Palatul Haller din Coplean

Palatul Haller din comuna Cășeiu, satul Coplean (7 km nord de Dej) este una din cele mai pitorești și mai triste ruine ale unei reședințe nobiliare (în ordinea în care preferați), cu atât mai mult cu cât palatul reprezintă un moment semnificativ în istoria artei și arhitecturii din Transilvania. De altfel, în ciuda stării deplorabile în care se află clădirea, valoarea ei e vizibilă și „cu ochiul liber”, fără a fi nevoie de prea multe investigații suplimentare. Acoperișul s-a prăbușit, luând cu el interiorul, iar pe zidurile palatului cresc în voie buruieni. Cu toate acestea, zidurile afișează încă sfidătoare spectaculoasele ancadramente roccoco executate de celebrul sculptor transilvănean Anton Schuchbauer.

Familia Haller de Hallerkő (von Hallerstein) este una din ramurile unei vechi familii de patricieni din Nürnberg (familie menționată în documente începând cu sfârșitul secolului XIII). În secolul XV unul din membrii acestei familii se stabilește în Ungaria, iar din secolul XVI încep să fie menționați și în Transilvania. În Sibiu există o casă Haller în Piața Mare, la nr. 10 (casă medievală cumpărată în 1537 de Petrus Haller de la Michael Altemberger și modificată în stil renascentist) și un bastion Haller (ridicat în 1552-1553, în timpul „primariatului” aceluiași Péter Haller). Pentru mai multe despre Peter Haller aici.

ansamblul Haller din Coplean (sursă: Kádár József - monografia comitatului Solnoc-Dăbâca)

Hall

În 1606, fiul lui Péter Haller, Gábor Haller, primește moștenire de la cumnatul său, István Bocskay (voievod al Transilvaniei și rege al Ungariei între anii 1605-1606), domeniul de la Coplean, „cu curte” (ceea ce implică existența, în acel moment, la Coplean, a unei reședințe nobiliare, cu funcțiunile conexe).

Se pare că în 1601, în contextul unei situații politice tulburi, trupele generalului austriac Basta incendiază Copleanul (lăsând în viață numai patru suflete), astfel încât fiul lui Gábor Haller, Gÿorgy Haller I, intervine probabil în perioada imediat următoare asupra ansamblului, reparandu-l.

În orice caz, un secol mai târziu, în 1729, un inventar de la Coplean menționează (conform Nagy Margit): un palat din piatră de plan dreptunghiular (probabil renascentist), cu pridvor de lemn și scară pe două laturi, o fortificație cu patru turnuri de colț hexagonale, un turn de intrare cu poartă mobilă, un șanț de apă. La interior, de zidurile fortificației sunt lipite: grajduri, o brutărie, o distilerie de vin, camere pentru servitori, spații de depozitare. Accesul în ansamblu și în palat se făcea dinspre est. Accesul în camerele de la etaj din turnuri se făcea pe o scară de lemn exterioară. Din inventar rezultă un ansamblu tipic renascentist, în care palatul modest (mai degrabă o curie) este așezat în interiorul unei incinte fortificate, fiind în acest fel satisfăcute cele două cerințe de bază ale vieții nobiliare din acea perioadă: locuirea, asigurată de palat și anexe, și apărarea, asigurată de sistemul de fortificare. Ansambluri similare au supraviețuit până astăzi la Racoș, jud Brașov (ansamblul Sükösd-Bethlen) și la Lăzarea, jud. Harghita (ansamblul Lázár). (Pentru mai multe despre etapa renascentistă a ansamblului citiți aici )

Ansamblul renascentist de la Coplean este însă modificat substanțial în secolul al XVIII-lea. Lucrările de specialitate vehiculează anul 1725 ca an de început al lucrărilor de transformare a vechiului ansamblu în ansamblul baroc vizibil astăzi (atât cât a mai rămas din el). Cu toate acestea, existența inventarului din 1729 arată că lucrările au început la o dată mai târzie. Mai probabil, ele încep în jurul momentului în care Gÿorgy Haller III (strănepotul lui Gÿorgy Haller I) este înnobilat grof al Imperiului Habsburgic, la 18 iunie 1753, iar vechiul ansamblu de la Coplean devine nepotrivit cu noul statut al proprietarului.

palatul în secolul XIX (sursă:art-historia.blogspot.com)

palatul în prima jumătate a secolului XX (sursă:art-historia.blogspot.com)

palatul în a doua jumătate a secolului XX (sursă: B. Nagy Margit - Várak, kastélyok, udvarházak, ahogy a régiek látták: XVII–XVIII)

palatul în secolul XXI (2008)

Ansamblul este deci realizat la jumătatea secolului XVIII și terminat înainte de data de 1771, când la interiorul palatului sunt montate o serie de picturi de către pictorul Mátyás Veress (exteriorul trebuia să fie deja gata în acel moment).

O altă informație care se găsește în mai multe surse afirmă că János Haller, guvernator al Transilvaniei între anii 1734-1755, ar fi efectuat lucrări la palat în perioada mandatului său, și se citează în legătură cu aceasta dispoziția lui testamentară din 1795, Descriptio castelli Kapjonensis, de unde provin mare parte din informațiile despre interiorul palatului. Este însă improbabil ca János Haller, guvernatorul Transilvaniei, să fi avut ceva de-a face cu palatul de la Coplean dintr-o serie de motive. În primul rând, el moare în 1756, cu câteva decenii înaintea realizării dispoziției testamentare menționate. În al doilea rând, el aparține unei alte a familiei Haller ramuri decât cea „de Coplean” (din Gÿorgy Haller I ia naștere ramura „de Coplean”, iar din fratele lui, István Haller, se naște, patru generații mai târziu, János Haller, guvernatorul Transilvaniei). În 1625 Gÿorgy Haller I trimite o scrisoare de scutire de la Coplean (Kádár Józef, Tagányi Károly, Réthy Lászlo, Szolnok-Dobokavármegye monographiaja, IV, Dej, 1901, p. 198.), ceea ce atestă că Gÿorgy Haller a trăit într-adevăr la Coplean. Pe aceeași linie de descendență este menționată ca născută la Coplean (singura din tot arborele menționată ca născută la Coplean!) Borbála Haller, sora lui Gÿorgy Haller III, strănepoata lui Gÿorgy Haller I. Prin urmare János Haller cel cu Descriptio castelli Kapjonensis este altul decât guvernatorul Transilvaniei, posibil unul din fiii sau nepoții de frate ai lui Gÿorgy Haller III.

Localitatea Coplean si palatul la Ridicarea Iozefină (1769-1773)

Noul ansambu baroc de la Coplean are în centru palatul, ridicat probabil pe locul vechiului palat renascentist. Fortificațiile se păstrează, dar accesul se mută de pe latura de est pe latura de nord, ceea ce determină și orientarea fațadei principale a palatului spre nord.

Conform lui Ionuț Julean (într-un articol foarte convingător din numarul 13 al revistei logiA) palatul păstrează elevațiile subsolului palatului renascentist (cu extinderi), dar restul palatului este integral reconstruit. Bolțile de la subsol sunt de influență barocă, iar tencuiala căzută lasă să se vadă țeserea continuă a cărămizii între parter și etaj ceea ce sugerează că palatul a fost construit într-o singură etapă. De asemenea, la ridicarea palatului pare să se fi utilizat un singur tip de cărămidă, ceea ce susține ipoteza anterioară. Tot conform lui Ionuț Julean, la subsol, ca și în zidăria soclului, se găsesc încorporate profile din piatră sculptate, refolosite probabil de la ancadramentele vechiului palat. La noua construcție se mai folosește și piatră adusă de la castrul roman de la Cășeiu.

imagine de la începutul secolului, în care se poate vedea în spatele palatului colțul unui corp suplimentar, azi dispărut

imagine cu de la începutul secolului cu fațada posterioară, se observă cele două volume alipite și zidul care închidea „curtea” interioară

Judecând după ce există astăzi pe teren, palatul pare să aibă un plan specific baroc, cu aripi dispuse sub forma literei U. În mod normal, între brațele U-ului se obține o curte de onoare, dar în cazul Copleanului „curtea” are dimensiuni foarte reduse. Fotografii din prima jumătate a secolului XX arată însă „curtea” ca fiind închisă cu un zid decorat cu același tip de ancadramente ca și restul palatului, și două corpuri alipite fațadei în cauză. Resturi ale zidului închizător și ale corpurilor se mai păstrează încă pe fațada sub forma unor „cioturi”.

vedere din spate asupra palatului în anii 60 (sursă B. Nagy Margit - Várak, kastélyok, udvarházak, ahogy a régiek látták: XVII–XVIII.)

vedere din spate asupra palatului în 2008

reminescențe de ziduri

reminescențe de ziduri

Pereții presupusei „curți” sunt însă decorați cu o cornișă folosită de obicei la exterior, iar golurile sunt similare cu cele de pe celelalte fațade exterioare, ceea ce ridică întrebări asupra încăperii (sau încăperilor) aflate în inima palatului, în presupusa „curte”. Ar putea fi vorba despre o modificare târzie adusă clădirii: acoperirea în secolul al XIX-lea a unei curți interioare mai vechi (așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la palatul Károly de la Carei, jud. Satu Mare) sau „completarea” în sec. XVIII a curții interioare cu o incăpere (sau mai multe încăperi) inserate între aripile clădirii (așa cum s-a întâmplat la palatul Toldalgi din Târgu Mureș, jud. Mureș ).

autor Ionuț Julean

autor Ionuț Juleanautor Ionuț Julean

fațada laterală

ancadramente de ferestre

În 1765 etajul palatului primește o serie de decorațiuni rococo, dintre care remarcabile sunt ancadramentele din piatră ale ferestrelor, despre care se crede că au fost realizate de unul din cei doi mari sculptori al barocului Transilvănean, Anton Schuchbauer. Deasupra cornișelor trilobate, puternic profilate ale ancadramentelor (specifice școlii de sculptură de la Gherla) ce adăpostesc scoici uriașe, erau așezate sculpturi înfățișând boboci de laur în formă de urnă, similare cu cele realizate de Anton Schuchbauer pentru reședința familie Bánffy din Ciuguzel, și busturi de turci cu turban, din cele lucrate de Anton Schuchbauer pentru fațade reședinței familie Toldalgi din Târgu Mureș (vezi pozele de epocă). De altfel, reședința familiei Toldalgi din Târgu Mureș, proiectată de arhitectul Jáos Luidor – Jean Louis D’Or – se aseamănă cu Copleanul prin faptul că avea forma literei U, ulterior curtea interioară fiind închisă prin adăugarea unor camere suplimentare, vezi și http://enciclopedie.transindex.ro/monument.php?id=175)

capiteluri cu motive zoomorfe

Tot de același sculptor se crede că sunt făcute și capitelurile cu motive zoomorfe ale pilaștrilor de la etaj și coloanele ionice care susțin porticul de la intrarea în palat.

La etaj, deasupra porticului, se află o terasă. Se pare că terasa era, în secolul XIX, acoperită cu un baldachin susținut de patru coloane (bare) de fier forjat (conform Ionuț Julean).

reconstituire - sursa: Nicolae Sabău ''Sculptura barocă din România''

Interiorul număra, printre alte decorațiuni, fresce realizate în 1771 de un pictor baroc clujan, celebru în epocă, Mátyás Veress, reprezentând cele 5 simțuri.

De asemenea, descrierile din epocă vorbesc despre manejul cu tribune aflat în spatele palatului și grajdurile acoperite cu bolți susținute de coloane sculptate (probabil similare cu grajdurile de la ansamblul Bánffy din Bonțida). Intrarea în ansamblu se făcea pe o poartă de fier forjat, iar în parcul vast se găseau plopi, castani, stejari și răchite.

Fii lui Gÿorgy Haller III se sting fără moștenitori, iar palatul trece în posesia nepoților de frate ai lui Gÿorgy Haller III, fiii lui Pál Haller. La începutul secolului al XIX-lea, prin căsătoria strănepoatei lui Pál Haller, Matild Haller, cu Ede Teleki de Szék, domeniul ajunge în posesia familiei Teleki de Szék, iar la începutul secolului XX domeniul e cumpărat de Victor Elekes.

În 1928 un incendiu cauzat de un trăznet distruge acoperișul baroc al palatului, acesta fiind înclocuit cu un acoperiș simplu (astăzi dispărut și el).

În 1948 ansamblul este naționalizat și transformat în sediu C.A.P. și o vreme palatul folosit ca grânar. Grajdurile sunt demolate și reconstruite pentru a adăposti vite, parcul este defrișat pentru a fi transformat în teren arabil, șanțul de apă e astupat. Astăzi din ansamblu se mai păstrează numai rămășițele unuia dintre turnurile circulare și ruina palatului. După Revoluție, palatul a fost retrocedat.

imagine ansamblu anii 70 (sursă: B. Nagy Margit - Várak, kastélyok, udvarházak, ahogy a régiek látták: XVII–XVIII)

imagine ansamblu 2008 (ruinele unui bastion circular)

Proiectul moNUmenteUITATE a folosit palatul Haller din Coplean ca imagine-emblemă, datorită valorii clădirii și a stării proaste în care se află, dorind să sintetizeze mesajul nostru: sunt frumoase și/dar în ruină.

mai multe imagini, aici: http://www.monumenteuitate.ro/r/63/

Adresa: comuna Cășeiu, sat Coplean, nr. 67

Coord. GPS: 47.195608,23.825673

Vizualizare hartă mărită

articol de Cristina Chira