Castelul Bethlen din Criș în 1864

Charles Boner (1815-1870)

sursa foto

În 1864, un călător englez vizita Transilvania. Charles Boner, căci acesta era numele său, era poet și scriitor și avea o mare pasiune pentru călătorii. Ajuns în Transilvania, încearcă să descopere locurile pas cu pas și să le înțeleagă istoria, cu ajutorul tuturor celor pe care îi cunoaște pe parcursul călătoriei. Descoperă orașe înfloritoare, biserici fortificate, sate pitorești și domenii nobiliare devastate de revoluție - ajunge la doar câțiva ani după revoluția de la 1848. Un an mai târziu, în 1865, notele sale de călătorie sunt publicate la Londra, sub titlul „Transilvania - produsele și poporul său”. 

Cartea surprinde foarte autentic Transilvania vremii și, ceea ce ne-a atras pe noi, descrie situația câtorva domenii nobiliare grav afectate de evenimentele din 1848, oferind informații valoroase despre aspectul clădirilor, istoria lor, utilajele moderne ce erau folosite pe domeniu, hergheliile familiilor nobiliare și nu în ultimul rând, despre proprietarii domeniilor. 

 

Printre castelele vizitate de Charles Boner se numără și castelul Bethlen din Criș, a cărui descriere o reproducem (tradusă în limba română) în următoarele rânduri:

Vechiul turn al castelului din Criș, așa cum apare în cartea lui Boner, și azi

Așadar am trecut dealurile către Criș, spre castelul unui nobil maghiar. Nimeni în afară de caii locului nu ar fi putut trage căruța prin asemenea pante și prin văi așa înguste, care ne țineau vehicolul mereu înclinat într-o parte. Când am zărit reședința baronială, prima mea exclamație a fost: „De-ar fi fost castelul acesta în Anglia!”. Pentru că atunci iminenta ruină ar fi fost evitată.

Se intră printr-o arcadă mare de piatră într-o curte largă, unde tot ce se vede amintește de vechi timpuri. La capăt se află un turn masiv, precedat de o scară acoperită care duce și la galeria deschisă ce se întinde pe o latură a curții. Mai există și o curte mai mică sau o grădină, unde se aflau odinioară săli generoase, după cum arată rămășițele de fresce și stâlpii zvelți de coloane. Peste tot sunt urme interesante ale trecutului.

castelul Bethlen din Criș - ilustrație de Radu Oltean (sursa)

E o plăcere să rătăcești prin acest loc și, descoperind ici și colo fragmente din ce exista odinioară, să recompui în imaginație vechea scară, marea sală sau arcada care este azi pe jumătate prăbușită. Vechea bucătărie cu pietrăria masivă și fântâna din apropiere, pivnița spre care cobori câteva trepte, cu bolțile sale în cruce decorate cu ornamente de piatră și amvonul din piatră din lateral, ce arată că spațiul adăpostise odinioară capela, blazoanele și literele cu date vechi, încă lizibile pe ziduri, toate dau farmec locului si îți vorbesc de un timp de mult trecut. Una dintre inscripții spune „Acest vechi castel a fost renovat A.D. 1557.” Deci acum trei sute de ani fusese considerat vechi. Cea mai veche dată care poate fi găsită este 1340, cu inițialele M.B(ethlen). Pe un vechi cadru de pat este inscripționat „Clara Karoli, 1578”. Deși este puțin mai mult decât o copaie, acesta trebuie să fi fost considerat o piesă de mobilier ieșită din comun, căci pe o latură apare inscripționat „acest cadru de pat a fost renovat în 1678”.

Ioan (Janos) Kemeny (1607-1662)

sursa: wikipedia

   

La Seleuș, lângă Dumbrăveni, Ioan Kemeny a murit în bătălia împotriva turcilor. Trupul său, sfârtecat în bucăți, nu a mai putut fi găsit. Sora sa, Christina (n. trad. Katalin), căsătorită cu Franz (n. trad. Ferenc) Bethlen, din familia de nobili căreia ii aparține castelul, a plecat în căutarea trupului, asemeni Aldithei, soția lui Harold, după dezastrul de la Hastings. Ochii iubirii au găsit ce alții nu au putut vedea și se spune că trupul lui Kemeny a fost adus și îngropat la Criș. Se spune că există și o piatră cu blazonul său, ca monument.

Castelul din Criș în jurul anului 1880. 

Imaginea apare în volumul 5 al enciclopediei „Monarhia Austro-Ungară 

în cuvânt și imagine”, apărut la Viena în 1888.

Castelul este așezat pe o pajiște verde, orientată către o grădină unde plante rare, atent îngrijite, stau mărturie a efortului unor mâini frumoase și a gustului feminin. Înainte de revoluție (n. trad. 1848), s-au făcut pregătiri pentru readucerea acestui frumos monument la puterea și gloria sa din trecut. Dar după ce a trecut furtuna, dezastrul rămas în urmă a fost atât de mare, încât nu au putut exista decât preocupări pentru asigurarea unor nevoi de subzistență.  Și așadar acest loc vechi, atât de interesant din punct de vedere istoric, atât de frumos și pitoresc, alunecă, an de an, spre ruină. Aici, într-o sală odată frumoasă, soarele privește prin spărturile acoperișului. Este trist să vezi asta și imposibil să nu o și simți, mai ales atunci când intri în apartamentele locuite și te bucuri de căldura, comfortul și primirea prietenoasă și te miști prin adorabilele aranjamente feminine ale vieții moderne, elegante în a lor simplitate. Când, de asemenea, vezi comportamentul nobil al aceluia care, în mijlocul ruinei, nu și-a pierdut nici vechea demnitate și nici nu și-a uitat grația, manierele sau vechea ospitalitate generoasă, atunci, spun, punând asta în antiteză cu ruina din jurul tău, simți o durere în inimă și durează o vreme până ce prezența îmbucurătoare a privirilor dulci și blânde să poată fermeca și alunga această amărăciune.

castelul în 2009 (mai multe imagini pe monumenteuitate.org)

Astfel povestește Charles Boner despre castelul Bethlen din Criș. De la vizita sa la castel și până astăzi au trecut aproape 150 de ani, timp în care istoria castelului a fost una destul de zbuciumată. În anii ce au urmat vizitei călătorului englez, familia Bethlen a reușit să restaureze castelul și a continuat să locuiască în el până la naționalizare, când castelul a trecut în proprietatea statului. Castelul a deservit CAP-ul local până în 1976, când a intrat în atenția Direcției Monumentelor Istorice ce dorea restaurarea lui. Însă la scurt timp instituția a fost desființată iar castelul a rămas abandonat. După revoluție, dezastrul a continuat o vreme, castelul ajungând o ruină. La începutul anilor '90, Ministerul Culturii demarează procesul de restaurare, care se oprește odată cu începerea procesului de retrocedare. În 2007, castelul este retrocedat moștenitorilor care încep demersurile pentru restaurarea castelului și includerea lui în circuitul turistic. 

Astăzi, castelul apare într-o situație oarecum similară celei descrise de Charles Boner. Deși devastat de evenimentele ultimelor șase decenii, castelul invită vizitatorii să își imagineze și să recompună imaginea de ansamblu, ascultând poveștile pitorești ale domnului Olimpiu (paznicul castelului și ghidul vizitatorilor). În același timp, moștenitorii continuă, cu pași mărunți, restaurarea castelului. 

Castelul se poate vizita de marți până duminică, între 10 și 17. Taxa de vizitare este 10 lei (bilet întreg) sau 5 lei (bilet redus). Mai multe informații - date de contact, istoricul clădirii, evenimentele și activitățile asociației, imagini de arhivă - găsiți pe site-ul asociației. 

Castelul din Criș se află la 17.5 km de Sigișoara. Din drumul către Mediaș se face stânga în Daneș și se continuă până la Criș. Castelul este semnalizat prin indicatoare iar drumul a fost asfaltat de curând. 

Castelul Bethlen din Criș în aprilie 2012 

Biserica evanghelică din Criș, aflată în apropierea castelului.

***

alte articole cu și despre Castelul Bethlen din Criș:

În vizită la Castelul Bethlen din Criș

Atunci/acum - partea I

articol despre castelul din Criș pe art-historia.blogspot.com - despre istoria recentă a castelului, ilustrată cu imagini de arhivă și din anii '90.

Un scurt documentar despre castelul din Criș, realizat de echipa Retropolisz. Pentru mai multe documentare despre reședințele nobiliare din Transilvania vizitați retropolisz.ro.

autor: Irina Leca