Mormântul Marelui Ban Theodor Văcărescu

Între poveştile despre familiile nobiliare din România şi reşedinţele lor extraurbane merită inserate uneori şi mici paranteze legate de alte urme ale acestora ce pot fi descoperite de ochii curioşi. Acesta este unul dintre acele cazuri.

Acum câteva luni am ieşit într-o scurtă plimbare la Mănăstirea Cernica. Plimbându-ne prin cimitirul mănăstirii, despre care auzisem că adăposteşte câteva personalităţi faimoase, privirea ne-a fost atrasă de un mormânt uşor ascuns în spatele altor monumente, pe a cărui suprafaţă apare reprezentat “Ochiul Providenţei”, deseori asociat cu simbolistica masonică.  

Literele chirilice de pe piatra funerară indicau faptul că mormântul era mai vechi de 1862, dată la care Alexandru Ioan Cuza a decretat înlocuirea alfabetului chirilic cu cel latin. Ne-am aplecat, am dat frunzele la o parte de pe lespede şi am deluşit: Supt această piatră să odihneşte răposatul întru fericire robul lui Dumnezeu Marele Ban şi Cavaler Teodor Văcărescu născut la anul 1774 încetat din viaţă la anul 1853 octomvrie 9.

Întorşi acasă, am căutat prin bibliotecă, să vedem ce putem afla despre Marele Ban Teodor Văcărescu.

Marele Ban Theodor Văcărescu Furtună. Portret de Anton Chladek

sursa: Adrian-Silvan Ionescu, Mişcarea artistică oficială în România secolului al XIX-lea (via wikipedia)

Marele Ban Teodor Văcărescu, supranumit Furtună, a fost una dintre figurile politice importante ale vremii sale. Octav George Lecca, în „Familiile boereşti române – istoric şi genealogie (după isvoare autentice)” aminteşte despre Teodor Văcărescu: Vornicul Teodor erea poreclit "Furtună", din cauza temperamentului sau foarte violent dar bun. Se povesteau multe anecdote de pe timpul când erea vornic mare al dreptăţii. Una dintre acestea aminteşte cum odată a lovit un om peste gură cu sacul de monede cu care acela încercase să îl mituiască. 

Un alt portret pitoresc al lui Teodor Văcărescu a fost făcut de Ion Ghica, în povestirea memorialistică Moravuri de altădată: „Era un om iute la fire şi supărăcios, se aprindea lesne şi se necăjea şi atunci se înfuria, ocăra şi înjura, temperamentul care îi merita porecla de Furtună. (...) Era bogat, putred de bogat, dar zgârcit, foarte zgârcit şi banii săi îi specula cu dobândă. (...) Se zice că la moartea sa, în pivniţă la dânsul, unde nimeni nu îndrăznea să intre nici noaptea, nici ziua, de frica stafiei, s-ar fi găsit butoaie pline tot cu galbeni chesaro-crăieşti de Austria, drepţi la cumpănă, ferecaţi cu zimţi şi negăuriţi”. De nepotul lui Teodor Văcărescu, care îi va moşteni şi numele, se leagă reconstruirea conacului de pe moşia din Măneşti, Prahova. Dar despre acesta vom povesti altă dată.

Revenind la mormânt, acesta se află în apropierea capelei funerare a Mitropolitului Nifon, pe aleea ce duce către Biserica Sfântul Lazăr. Pe lespede apare blazonul Văcăreştilor, urmat de textul “СƔПT AЧEACTЪ ПIATPЪ СЪ ODIXNE ЩE PЪПOCATƔΛ  ↑NTPƔ  ФEPIЧIPE PO БУΛ  ΛƔI DƔMNEZEU MAPEΛE  БAN ШI КAВAΛEP  TEODOP  ВЪКЪRECКƔ NЪCКƔT  ΛA  ANƔΛ  1774 : ↑NЧETAT DIN  ВIAЦЪ  ΛA  ANƔΛ  1853 OКTOMBPIE 9 şi un craniu. 

Lespedea este decorată perimetral cu motive vegetale (viţă de vie şi struguri) şi reprezentări de îngeri în cele patru colţuri. Pe piatra mormântului apare reprezentat “Ochiul Providenţei” urmat de un craniu. În partea superioară, piatra este decorată cu volute şi elemente florale. Din aspectul actual, putem deduce că în partea de sus exista un element circular, probabil decorat cu un basorelief sau altorelief, astăzi dispărut. În Lista Monumentelor Istorice apare menţionat şi un “Bust al Marelui Ban Teodor Văcărescu”, pe care nu am reuşit să îl identificăm.