Castele și conace revitalizate: Conacul Manaszy din Hodoni
Domeniul Manaszy din Hodoni, cu o istorie de aproape două secole, este un ansamblu reprezentativ pentru peisajul rural și istoria Banatului. Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ansamblul cuprinde un conac neoclasic de mici dimensiuni, dependințe administrative și un parc - probabil în primă fază o grădină englezească, ce a primit elemente peisagere formale către sfârșitul secolului al XIX-lea. Conacul, elementul central, este reprezentativ pentru conacele de dimensiuni reduse din Banat, stilul neoclasic fiind adoptat și propagat în epocă și regiune de nobilimea mică și mijlocie. În 2004, când a fost retrocedat, ansamblul se afla într-o stare avansată de degradare. Clădirile şi parcul fuseseră abandonate în perioada de după 1989 şi lăsate în paragină. Noii proprietari au decis să restaureze conacul și, cu o intervenţie minimală, ansamblul a fost transformat în centru de evenimente, devenind un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte valorificarea ansamblurilor nobiliare bănăţene. La întrebări ne-au răspuns proprietarii actuali.
1. Povestiți-ne puțin despre istoria conacului și cum ați intrat în posesia acestuia.
Satul Hodoni (Odon, Odogny, Odoign, Hodony) este menţionat în documente începând cu anul 1717. În anul 1813, familia de baroni Manaszy-Barco dobândeşte proprietatea şi îşi ia co-nomenul „de Hodony”. În anul 1840 se construieşte “curia” (conacul) familiei de baroni, amplasată pe un domeniu care cuprindea numeroase clădiri anexe, parcuri, plantaţii de arbori şi alei. Amplasamentul domeniului, vizibil în hărţile din anii 1860, este identic cu cel de astăzi.
După anul 1874, domeniului trece succesiv în proprietatea altor familii: în 1874 proprietar este arhiducele Ioan de Toscana, în 1877 este proprietară Francisca Todesco, în 1879 proprietarii sunt Eross Bela și Geza, iar de la aceștia, în 1888, domeniul este cumpărat de Kastory Ioan si Mihai, ultimul rămânând proprietar pentru o perioadă mai îndelungată.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, domeniul a fost cumpărat de către Toma Surlaş, comerciant din Timişoara. După război, domeniul este naţionalizat de regimul comunist şi trecut în proprietatea statului. Pentru o perioadă, conacul şi domeniul înconjurător au găzduit casa de protocol a societății Comtim. În anul 2004 a fost redobândit de proprietarii de drept.
2. Care a fost motivația achiziționării conacului și ce v-a determinat să investiți în salvarea lui? Care sunt punctele sale forte? Dar cele slabe?
Iniţial am dorit obţinerea de despăgubiri pentru proprietatea confiscată, dar în momentul în care am vizitat pentru prima oară domeniul am rămas iremediabil fascinaţi. Existând posibilitatea retrocedării în natură, am optat pentru această cale. Punctele forte ale proprietății sunt suprafaţa mare a domeniului şi diversitatea, fapt care îi dă un farmec aparte. Ca puncte slabe se pot menţiona accesul destul de dificil din Timişoara (deşi aflat la o distanţă de doar 24 de km, drumul de acces este pe anumite porţiuni în stare destul de proastă) şi absenţa unor locuri de cazare în incintă.
3. Care era situația ansamblului în momentul în care ați intrat în posesia acestuia și cum a decurs procesul de conservare/reabilitare?
În momentul intrării în posesie, ansamblul era în stare de degradare. Era părăsit de cca. 10 ani, timp în care clădirile au fost golite de mobilier, dotări etc., livada şi parcul erau neîngrijite, nu existau niciun fel de utilităţi: curent, apă, încălzire. Primele măsuri au constat în refacerea branşamentelor de curent şi apă curentă. În anul 2008 am început reabilitarea conacului şi a clădirilor anexe. O mare parte din mentenanţă este dirijată spre întreţinerea spaţiilor verzi. Dată fiind suprafaţa mare a acestora, este vorba de un proces continuu. Procesul de restaurare nu este încheiat, anual fiind „atacate” noi obiective (de ex. reabilitarea parcului sau a iazului).
4. Care este utilitatea actuală a ansamblului și ce planuri de viitor aveți pentru acesta?
În prezent proprietatea funcţionează ca locaţie pentru evenimente sub denumirea de Conacul Hodoni. Această funcţiune a fost aleasă în concordanţă cu caracteristicile domeniului şi cu nevoia ca domeniul să fie auto-suficient, adică să genereze fondurile necesare pentru întreţinerea sa. Perioada cea mai activă din punct de vedere al evenimentelor este cea a verii, lunile iunie – septembrie, dar au avut loc şi evenimente în lunile de iarnă. Numărul de participanţi per eveniment este de aproximativ 150.
5. Considerați că este important ca publicul larg să cunoască povestea conacului dumneavoastră? Ce demersuri ați făcut pentru informarea publicului?
Pe lângă organizarea de evenimente, dorim să avem şi o latură culturală a Conacului Hodoni. În acest sens am avut o colaborare cu Facultatea de Arhitectură Timişoara, în care am sponsorizat practica studenţilor în anul 2013 şi am găzduit un concert de muzică de cameră în cadrul festivalului SoNoRo Conac în 2014. Conacul Hodoni a fost prezentat în reportaje ale postului Digi24. De asemenea, avem pagina de prezentare pe www.conaculhodoni.ro și facebook.
***
Acest interviu a fost realizat în iunie 2015, ca parte a proiectului Monumente Uitate - Castele și conace revitalizate, ce dorește să aducă în atenția publicului o serie povești de succes ce au avut ca rezultat revitalizarea reședințelor nobiliare. Contextul în care acestea s-au născut diferă de la caz la caz, dar au un numitor comun și anume conacele uitate ce revin la viață sub îngrijirea actualilor proprietari. Profilul celor care investesc în astfel de clădiri este în curs de a se defini. Putem vorbi de autorități locale sau investitori privați care au reușit să vadă potențialul economic al acestor clădiri, de urmași ai nobilimii care doresc să reinstaureze clădirile ca exponenți ai istoriilor de familie, de membri ai comunităților locale care cred în valoarea culturală a acestora sau de asociații de profil care vor să redefinescă conceptul de monument istoric în societatea românească.
Următorul episod va fi dedicat conacului Otetelișanu din Benești. Povestea lui, curând.
foto: Dragoș Andreescu, Mihai Popescu, Beșliu Alexandru Cristian
Citește despre Monumente Uitate - castele și conace revitalizate:
***
Monumente Uitate - Castele și conace revitalizate este un proiect realizat cu sprijinul financiar al Uniunii Arhitecților din România și al Ordinului Arhitecților din România, din Timbrul Arhitecturii. Parteneri: Institutul Naţional al Patrimoniului, Asociaţia Istoria Artei, Ordinul Arhitecţilor din România – Filiala Mureş.
0 Comentarii