Curia Apor din Turia

Moştenire patrimonială aparte, suita de reşedinţe nobiliare ascunse în satele secuieşti rămâne o mărturie elocventă pentru prestigiul unei regiuni colonizate în scopul apărării graniţelor imperiale. Curiile nobiliare din Ţinutul Secuiesc nu se bucură de pompa reşedinţelor din restul teritoriului transilvănean, fiind reduse ca dimensiuni şi având un minimum de decoraţie. Însă tocmai această tipologie, conservată de-a lungul secolelor în întreg teritoriul secuiesc, le înzestrează cu un farmec deosebit, potenţat şi de istoria familiilor nobiliare pe care le-au găzduit.

2009

curia la inceputul secolului XX

Un astfel de exemplu este mica reşedinţă a familiei Apor din Turia, judeţul Covasna. Unicitatea acestei clădiri, în aparenţă modestă, constă în originalitatea spaţiului interior, copleşitor prin măiestria frescelor şi a tavanelor din lemn sculptat care datează din perioada Renaşterii transilvănene. Suferind transformări succesive care îi conferă niște dimensiuni mai mari comparativ cu media generală a curiilor, apropiindu-se chiar de palat, încadrăm totuşi această construcţie în seria curiillor secuieşti prin respectarea tipologiei planimetriei: porticul de intrare din care se ajunge la nivelul parterului tripartit, cu o sală centrală din care se face distribuţia spre încăperile laterale.

Povestea acestei reşedinţe nobiliare începe încă din secolul al XVl-lea. În urma atacturilor din 1690 din partea trupelor antihabsbugice ale principelui Transilvaniei, Imre Thököly, curia suferă avarii serioase care fac necesare reparații ample. Reparațiile sunt începute în 1693 de contele István Apor de Altorja, înnobilat pentru devotamentul sau si pentru și serviciile aduse celor doi principi Apaffi. Figură luminată, István Apor își folosește averea dobândită odată cu titlul nobiliar pentru refacerea reşedinţei de la Turia, pentru construcţia palatului Apor de la Alba Iulia (pe atunci principalul oraș al Transilvaniei), dar și pentru înființarea de școli și fundații culturale. Acesta va păstra în proiect încăperile realizate de predecesorul său, András Apor, care e și comanditarul frescelor de la 1651. Din această perioadă s-au păstrat şi ancadramentele în stilul Renașterii târzii de la uşi, precum şi camerele cu bolți decorate cu stucaturi. Reşedinţa a mai suferit o serie de modificări în 1820, când aripile laterale au fost extinse, acoperișul refăcut și s-a construit, în stil neoclasic, corpul care adăpostește scara.

(cimec: planul subsolului în care se citeşte vestibulul din care se face accesul spre cele trei compartimente. în dreapta, două încăperi realizate ulterior, odată cu modificarea acoperişului şi refacerea decoraţiei neoclasice)

Încăperile curiei sunt grupate în jurul unui salon central. Dintre toate, impresionează o cameră boltită acoperită în întregime cu fresce care înfăţişează figuri masculine, alternate cu motive vegetale şi peisaje (fiind probabil echivalentul Sălii Cavalerilor prezentă la reşedinţele nobiliare mai importante). Sistemul de boltire este spectaculos prin tratarea nervurilor şi consolelor cu stucaturi. În centrul planşeului se poate observa decoraţia cu motive vegetale sau geometrice renascentiste, realizate tot în stucco, pe care se mai poate citi încă numele nobilului István Apor.


Acoperite cu tencuială timp de aproape 300 de ani, picturile murale renascentiste au fost aduse la lumină în 1965, recelând o serie de motive şi decoraţii demne de statutul unei familii nobiliare. În partea nordică a curiei, în camera numită „Micul Palat”, au fost descoperite fresce cu motive florale şi vegetale, care se continuă pe căptuşeala celor două ferestre cu reprezentarea unor domniţe. Impresionează claritatea reprezentării, culorile calde şi acurateţea tehnicii. Acoperite timp de sute de ani, frescele sunt în acest moment în curs de conservare și restaurare. Grinzile planşeului de lemn, descoperite abia în 2004, sunt sculptate cu motive geometrice în manieră renascentistă.


Curia găzduieşte şi numeroase sculpturi în piatră şi plăci comemorative cu blazoane aparţinând familei Apor, piesa de importanţă fiind piatra cu epitaful în limba latină a scriitorului Péter Apor (jos), personalitate emblematică pentru cultura transilvăneană. Fiul adoptiv al lui István Apor, poet excentric și prozator, Péter Apor, scrie în 1736, retras la Turia, Metamorphosis Transylvaniae, operă literară și istorică importantă, în care realizează o radiografie a schimbărilor de putere şi mentalitate din Principat la cumpănă dintre secole, pornind de la occidentalizarea straturilor sociale, până la valorificarea obiceiurilor vechilor ardeleni.


Singurele anexe care se mai păstrează astăzi sunt grajdul cu acoperiş baroc și, parțial, zidul împrejmuitor.


Expropriat în anii ’50, ansamblul revine după ’89 în proprietatea familiei Apor, în prezent fiind deschis circuitului turistic. Cladirea se poate vizita si on-line, pe website-ul virtualisszekelyfold.ro

imagine panoramica a interiorului [sursa]

Comuna Turia se află în partea de nord a judeţului Covasna, în depresiunea Trei Scaune, la 32 km distanţă de oraşul Covasna şi 50 km de Sfântu Gheorghe.

text: Alexandra Stoica

Vizualizare hartă mărită