Palatul Radák - Pekri din Ozd

Localitatea Ozd, mai demult centru episcopal, este azi un mic sat din judetul Mures ce apartine de comuna Bichis. Izolat si ferit de ochii turiştilor, satul Ozd adăposteşte, la fel ca zeci de alte localitati transilvanene, o fostă resedinta nobiliara, azi monument istoric de importanta nationala.

Ozdul in Ridicarea topografica iozefina (1764-1785)

Palatul a fost construit în secolul al XVII-lea și poarta amprenta tradiției constructive renascentiste, atât la nivel planimetric, cât și la nivelul fațadelor și al decorațiunii. Planul palatului are la bază planul tipic renascentist, constînd într-un pătrat cu turnuri circulare la colțuri. Acest tip de plan putea beneficia de o curte interioară (ca în cazul edificiilor de la Medieșul Aurit, Gilău sau Iernut) sau putea fi lipsit de ea în cazul edificiilor de dimensiuni mai reduse, cum este castelul de la Cetatea de Baltă și palatul Rádak-Pekri din Ozd. De altfel, Cetatea de Baltă se află în apropiere de Ozd, iar între cele două clădiri există numeroase asemănări, ceea ce sugerează o posibilă legătură („înrudire”, fie și numai conceptuală) între cele două.

O particularitate intrigantă a planului sunt cele două corpuri rectangulare alipite la două laturi opuse ale pătratului. Cele două laturi reprezintă fațada principală a palatului (pe unde se face accesul în clădire) și fațada dinspre parc. Pe fațada principală corpul „alipit” este dispus în axul fațadei, rezultând o fațadă simetrică, în conformitate cu canoanele estetice ale secolelor XVII-XVIII. Pe fațada dinspre parc însă, corpul „alipit” este dispus asimetric și se „sprijină” de unul dintre turnuri prin trei arce, așezate pe trei niveluri. Un astfel de corp alipit (însă mai amplu) există și la castelul de la Cetatea de Baltă, fiind adăugat într-o perioadă ulterioară construcției castelului. Același lucru ar putea fi valabil și pentru corpurile alipite de la palatul din Ozd.

În plus, în imagini de arhivă din perioada regimului comunist, în dreapta corpului „alipit” de pe fațada dinspre parc există alte două corpuri, unul circular, având aceeași înălțime la cornișă cu restul palatului și părând să fie decorat cu un ancadrament renascentist de piatră, și unul rectangular, mai scund. Amândouă sunt astăzi dispărute.

Deși reședința nobiliară renascentistă de plan pătrat și turnuri de colț avea, în general, pe lângă funcțiunea de locuire și reprezentare, și un rol defensiv, este improbabil ca edificul de la Ozd să fi îndeplinit vreodată acest rol. Dimensiunile reduse, turnurile apropiate între ele, golurile ample și numeroase și perioada în care a fost construit edificiul sugerează că planimetria clădirii este mai degrabă rezultatul tradiției constructive renascentiste, sau al gustului comanditarului, decât rezultatul unei exigențe pragmatice.

fatada principala

fatada orientata spre gradina

(Sursa - B.Nagy Margit - Várak, kastélyok, udvarházak, ahogy a régiek látták: XVII–XVIII)

Exteriorul este decorat cu un brâu renascentist, de cărămidă, ce delimiteaza parterul de etaj și care inconjoară intregul palat (volum central, turnuri și corpuri „alipte”). Ancadramentele ferestrelor sunt de asemenea renascentiste, sculptate în piatră. Corpurile „alipite” sunt decorate cu nișe de factura barocă și frontoane triunghiulare (ale căror proporții diferă de proporțiile de aur ale frontonului canonic, clasic, conferind construcției un aer inedit). La partea superioară, palatul prezintă o cornișă de cărămidă.

fatada dinspre parc - detaliu

La interior, încăperile încă mai păstrează o parte din numeroasele decorațiuni murale originale (distruse în cazul celor mai multe reședințe nobiliare), descoperite cu ocazia înlăturării parțiale a straturilor de tencuială și cercetate în două etape (1998-1999, 2003). Odată cu îndepărtarea molozului din subsol s-au descoperit piese de stucatură, decorațiuni din piatră, cahle și piese de ceramica habana (imagini aici).

Anul construcției și proprietarul inițial ne rămân necunoscute. În lista monumentelor istorice din 2004, apare sub denumirea de „Castelul Pekri”, perioada ''ante 1705; refacut 1732''. Sunt menționați doi posibili comanditari, Radák István și Lőrincz Pekri, iar studiile istorice recente optează pentru primul dintre ei. Cel de-al doilea, Pekri Lorincz, a locuit în mod cert în palat și a fost un general curuţ ce a participat la răscoala antihabsburgică condusă de Francisc Rakoczi al II-lea, între 1703 şi 1711.

Lőrincz Pekri (?-1709)

Kata Szidonia Petroczi (1658/59-1708)

Mult mai fascinantă pare însă soția acestuia, Kata Szidonia Petroczi, una dintre poetele reprezentative ale barocului maghiar. În timpul șederii la Ozd, în numeroasele perioade de absență ale soţului său, Kata Petroczi s-a concentrat pe literatura ecleziastică reformată și a compus numeroase poezii marcate de teme precum moartea și suferința. Un citat găsit pe internet (nu stim cât de reprezentativ pentru opera poetei) sună cam așa:

I’ve already lost all hope
I don’t wait for joyful hours;
In fact, night and day grieving
I howl my agonies,
And as I suffer, I consume myself
Vilely
And ask for death.

Cunoscătorii de limba maghiară pot citi mai multe aici:

În 1709, clădirea este incendiată de trupele austriece, iar în 1732 este refăcută. În prima jumătate a secolului XX, palatul intră în posesia baronului Ianos Kodradshein și a sotiei sale, Ilona Teleki. Dupa 1945, castelul trece în proprietatea statului, având același destin ca numeroase alte reședințe nobiliare. Mobilierul, cărţile și obiectele decorative dispar, ansamblul primește diverse funcțiuni: adăposteste birourile CAP, apoi devine școală, cămin cultural, locuință pentru diverse cadre didactice, fără a primi însă reparații. În cele din urma este abandonat din cauza stării avansate de degradare. Acoperișul se deteriorează considerabil, iar infiltrațiile amenință structura clădirii.

În 1997, fundația creștină Bonus Pastor concesionează proprietatea pentru 99 de ani și începe lucrările la ansamblu, după cum aflam de pe website-ul lor. Între 1998 şi 2001, se înlocuiește integral acoperisul, stopându-se procesul de degradare a clădirii, iar efectele acestei intervenții se fac simțite, pereții începând să se usuce. Domeniul este retrocedat de către statul român fiicei Ilonei Teleki, iar aceasta îl donează fundației, ce continuă proiectele de revitalizare. Grânarul este restaurat ținându-se cont de statutul său de monument istoric, cu anumite modificări necesare și transformat în centru de terapie pentru persoanele ce suferă de diverse forme de dependență.

În prezent, fundația intenționează să restaureze integral palatul și să îl amenajeze ca centru cu funcțiuni multiple. În contextul în care majoritatea reședințelor nobiliare extraurbane din Transilvania se află astăzi într-o stare avansată de degradare, iar exemplele pozitive sunt încă puține, restaurarea corectă a castelului din Ozd ar putea atrage atenția asupra potențialului acestor clădiri și servi ca exemplu de bune practici pentru astfel de inițiative pe viitor.

Pasionații de patrimoniu, chiar și cei fără calificare în domeniu, pot ajuta la restaurarea palatului și chiar locui în el pe perioada voluntariatului. Cei interesați pot afla mai multe de pe site-ul fundatiei Bonus Pastor.

mai multe imagini: http://www.monumenteuitate.ro/r/110/

Localizare:

Adresa: sat OZD; comuna BICHIS, judetul Mures

Coord. GPS: 46.356001, 24.113181

View Larger Map

articol de Irina Leca